Am trecut pana acum, in toata viata asta a mea, printr-o gramada de feluri de terminare a unei relatii. Tind sa cred ca asta e una din cele mai enervante, traumatice, complicate chestii prin care trebuie sa trecem fie ca esti the bad guy, care initiaza despartirea, fie ca esti “victima”.
1. Exista despartirea cu scandal. In care unul din parteneri nu vrea sa accepte chestia asta. Si face lucruri de care apoi i-ar putea fi jena, gen dormit pe presul din fata usii celuilalt, trimis mailuri patetice in care trece de la iubire la ura si inapoi, totul impanat cu o furie ingrozitoare. Sau cazut, pentru cateva luni, intr-o ingrozitoare uitare de sine. Intre timp, cel care a initiat despartirea nu se simte mai bine, se simte vinovat si are de cateva ori tendinta sa se intoarca, dintr-un sentiment amestecat de mila, vinovatie, afectiune, obisnuinta. Cam traumatica treaba. Usually happens dupa relatii de lunga durata sau foarte intense
2. Exista despartirea prin sms/mess/telefon sau orice alta metoda care nu implica vorbitul fata in fata. De obicei dupa relatii de scurta/medie durata. Una din cele mai frustrante chestii pentru “victima”. Ajungi sa-ti pui o mie de intrebari, sa interpretezi cuvintele scrise intr-o mie de feluri, sa citesti si sa recitesti si tot sa nu intelegi de ce ea/el a facut asta.
3. Exista (rar) despartirea de comun acord. Cand ambii parteneri inteleg ca asa nu mai merge si gata. Si chiar daca e trist si macar unul din ei plange, de obicei fata:), totusi este genul de despartire care nu te lasa cu traume si nici cu vreo urma de vinovatie.
4. Exista despartirea subinteleasa. Mai ales in cazul semi-relatiilor, alea in care doar va pupati si iesiti prin oras. Se intampla ca la un moment dat unul din parteneri sa nu mai dea nici un semn celuilalt, care se va ambitiona si va face la fel. Si se intelege ca it’s over, desi de multe ori unul din parteneri se va chinui interior putin cu intrebari de genul “Ce-am gresit?” “Ce nu i-o fi placut?”.
De fapt, cel mai rau lucru legat la despartire e dezamagirea aia ca nici de data asta n-a mers. Ca trebuie sa o luam de la capat cu toate: trauma dupa despartire, vanatoarea, inceputul de relatie and everything else.
How do YOU end it?
Fara nici o legatura cu cele de mai sus, piesa de mai jos e un minunat cover dupa una din favoritele mele:)
In ordine cronologica:
A doua modalitate: checked.
Prima modalitate: checked.
A treia modalitate: checked.
A patra modalitate: checked.
Been there, done that. 😀
ah, bun:). Ma intreb daca ma exista si alte feluri de break-up. fara traume, daca se poate:)
Cred ca dincolo de dezamagiri, regrete, intrebari si lacrimi trebuie ca din orice experienta sa ramai cu o lectie pe sa o bagi la tartacuta. Eu stiu pe cineva care se desparteau dupa fiecare partida de sex si se reimpacau cu 5 minute inainte de aceasta. :))
🙂 cred ca uneori nu e nici o lectie de invatat. Poate doar aia ca “damn, I was so naive” care nu te face decat sa fii mai circumspect atunci cand nu e cazul, de multe ori. Dar da, asa ar trebui, sa mai inveti o lectie
exista. eu am realizat despartirile fun. nu mai putin despartiri, si nu simple, dar amuzante, genul de momente la care te gandesti razand, chiar daca ele au marcat, in fapt, despartiri.
ti’oi povesti vreodata, ca’s haioase
ha, la asta nu m-am gandit. Despartirile funny. Ce concept!