My Saturdays

De ceva vreme, cred, sambata e ziua in care am momentele mele singura. Rar se intampla sa nu fie asa. In timpul saptamanii sunt asaltata de oameni, informatii, e nebunie, alergatura… Sambata, insa, in acele cateva ore de singuratate, eu decid what I let in.

Sunt omul care se teme de singuratate. Cu toate astea, orele de sambata cand sunt absolut singura mi se par absolut fermecatoare. De obicei vegetez si ma dau pe net, mai sunt zile cand imi iau avant si fac curat prin casa, sau beau cafea cu ghiotura si citesc, insa de obicei in timpul acelor ore imi gandesc simplu si clar toate problemele. Abia azi mi-am dat seama de obiceiul asta al meu, nu e ceva ce mi-am impus, a venit natural probabil ca un antidot la lumea agitata in care traiesc. Mi-am dat seama ca oricat de expansiva si sociabila as fi, oricat de mult mi-as dori sa am in jurul meu oameni, mereu, aceste cateva ore de singuratate absoluta, in care pur si simplu ma deconectez de toate, imi restabilesc echilibrul stirbit serios in timpul saptamanii.

Probabil ca am simtit asta mai acut dupa saptamana groaznica prin care am trecut:(. Obositoare, stresanta, lunga (a fost saptamana de 6 zile..), care s-a sfarsit si cu o glezna sucita. Inca ma doare, e umflata, si Eugen crede ca ar trebui sa ma duc la doctor. We’ll see about that:)..

Bookfest & UP

Am avut o sambata de toata frumusetea. Cam agitata, ce-i drept, dar mi-a placut. Am trecut prin Cismigiu sa vad Festivalul International de Folclor. Asta pentru ca am o nostalgie legata de vremurile cand mergeam la genul asta de evenimente in calitate de participant and it was fun. Bine, asa am apucat sa vad de la o varsta frageda o mica parte din Europa si in plus imi placea sa dansez. Totusi, in Cismigiu nu am apucat sa vad oameni din alte tari dansand. In program erau minoritatile culturale de la noi which was fun, dar totusi ma asteptam sa vad, cum vedeam pe vremuri la Deva, niste dansuri exotice din Thailanda sau niste nebuni de mexicani. Oh well….

Dupa folclor, am ajuns la Bookfest. Am zis sa fiu acolo cand amicul Istodor isi lanseaza cartea, prilej cu care am aruncat un ochi pe la standuri. Funny thing, pe drum catre pavilionul cu pricina, ma intalnesc cu Leah:). Thing is, noi nu ne cunosteam, ea m-a recunoscut din poze si m-a oprit, a fost the cutest thing and it made my day. Leah era incarcata cu plase cu carti de la targ, si-a gasit cate ceva spre deosebire de mine, care n-am fost in stare sa ma concentrez si sa imi dau seama ce-mi doresc de acolo. Si, de vreme ce nu mi-a facut nimic deosebit cu ochiu’, am decis sa nu cumpar.

La targ era nebunie. Erau lansari de carti din minut in minut, cred, m-am ciocnit si de Irina Nistor, si de Hurezeanu, dar si de Tudor Chirila cu bratul plin. Prietena mea Vero de la Nemira mi-a zis ca lansarile devenisera deja sunet de fond. Am plecat exact cand, la standul Humanitas (cred), vorbea Cartarescu.

Dupa carti, a urmat film. Un 3D, UP se numeste. And I loved it. Mi-a lasat o senzatie extrem de pozitiva, e un film vesel si colorat.

Si dup-aia bere. Si dup-aia un pic de South Park inainte de culcare, sa dormim mai bine.

It was damn good.