Reprezentau, unul pentru altul, mai degraba o categorie de oameni fata de care aveau o reactie, careia trebuia sa-i spuna vreo doua, pe care trebuia si voiau sa o inteleaga, dar mai intai trebuia sa spuna tot ce nu spusesera pana atunci.
EA, cu ceasul biologic tictactictac, cautand povestea AIA, barbatul ALA. Ingrijorata ca ei nu se mai indragostesc. Ca fug ca dracu’ de tamaie cand aud cuvantul relatie. Ca, desi da foarte mult, se pare ca asta sperie. Incearca sa inteleaga cum si de ce au ajuns ei sa se sperie de prea-bine. Cum nu se pot bucura, cum nu pot aprecia, de ce sunt intr-o continua alergatura fara sens, fara ca nici ei sa priceapa. Ei, barbatii.
EL, sarmant si afisand o atitudine de golan, fost suferind in dragoste, romantic in adancul sufletului, rau de gura, dar tandru, sufletist, amuzant. Speriat ca ea vrea copil. Copil si atat. Dar cu copilul din el ce se intampla? Si cu viata lui? Si cu restul femeilor pe care nu le-a avut si acum o sa fie si mai greu sa le aiba? Si cu gasca, cu plecarile inopinate la munte, betiile, cluburile? Speriat de prea bine, e ceva putred acolo, nu exista asa femeie. Sigur vrea sa ma imbarlige. Sigur vrea sa ma traga de partea cealalta.
Fiecare ramane de partea lui, cu fricile lui, fara sa se amestece unul cu altul prea mult. Intr-o lume normala, ei ar fi ras, ar fi dansat, s-ar fi pupat, s-ar fi iubit, ar fi calatorit, ar fi gatit impreuna. Insa le e prea frica sa traiasca asa, pur si simplu. Dar daca ea vrea copil? Dar de ce el nu e indragostit?
tic-tac-tic-tac
Copiii nu se fac cu copii. Copiii se fac cu Barbati. Sarmanti, golani, fosti suferinzi in dragoste, romantici in adancul sufletului, rai de gura, dar tandri, sufletisti, amuzanti. Chiar si speriati. Dar Barbati.
Sa-i amintesti si ei chestia asta.
Ah, ar fi in stare sa-ti explice o mie de ani cat de fina si nuantata e uneori linia asta de demarcatie dintre un copil si un barbat:). Dar o sa-i trimit cate un reminder cand simt ca intra din nou in vartejul asta.
🙂