back

Mda, and not happy about it. Nu de alta, dar fix in ultima zi ajunsesem si eu sa depasesc pragul al doilea al fricii si zburam cu incredere pe o partie rosie pe care nu m-as fi dat nici moarta in prima zi. Evident, nu e doar meritul meu. Eugen a stat dupa mine toata saptamana, iar in ultima zi Powderboy a avut timp sa ma invete una alta. Oricum, de data asta am schiat de-adevaratelea:).

In afara de ski nu am facut prea multe, mai ales ca Bad Hofgastein nu e deloc an apres-ski party place asa cum e Ischgl, unde la orice colt de strada erau cateva baruri cu muzica specifica si nemtzalai beti cu schiurile in brate. Ori poate n-am stiut noi unde sa ne ducem.. In orice caz in primele zile zici ca ma lovise cineva cu leuca, asa eram de obosita. Ma duceam la culcare la 21.30 – 22.00 (!!!!) cu tibiile umflate si cu diverse vanatai (chiar si vineri am dat cu fundul de gheata de ma doare si acum:(( ) de abia ma puteam intoarce de pe o parte pe alta in somn. Dar a meritat:).

Si acum cateva poze, o sa pun mai multe pe Facebook:)

gastein

gastein1

gastein2

gastein3

Posted in hmmm | Tagged , , | 1 Comment

Maine plec. La ski

De data asta sper sa schiez cu adevarat, nu ca anul trecut cand am invatat cu greu si am schiat prea putin. Mai ales ca acum prietenii si colegii mei m-au cadorisit cu o frumoasa pereche de schiuri de ti-e mai mare dragul.

Mai sper si sa ajung cu bine la destinatie. Nu de alta, dar am emotii cu masina pe niste drumuri necunoscute (Viena – Bad Hofgastein) si sper ca si schiurile mele sa ajunga intregi la locul faptei. Le-am trimis inainte cu masina, pentru ca “prietenii” de la Blue Air au marit pretul pentru transportul echipamentului de la 20 la 60 de euro. DOAR DUS! Ar fi trebuit sa platesc 120 de euro pe transportul schiurilor, mai mult decat biletul de avion!

Daca doriti sa stiti muuulte lucruri despre ce o sa facem noi in “tabara” de iarna, Powderboy a scris aici, iar aici a povestit cum ne-am “combinat” la drum.

Partieeeeee ca viiiin!

Posted in hmmm | Tagged , , | Leave a comment

…. and a Happy New Year!

Revelion relaxat ca asta demult n-am mai avut. Nici o problema cu vestimentatia, cu transportul, cu.. nimic, practic. Ne-am dus la noi “acasa”, adica in Que Pasa. Tema de anul asta a petrecerii a fost hippie:) (ca sa intelegeti what’s with the outfit din pozele de mai jos:P). Alte poze, soon pe Facebook.

Revelion Que Pasa

Revelion Que Pasa 2010

Iar acum sunt intr-un fel de recuperare si ma uit la seriale cu pisica sforaind langa mine. Veeeery nice feeling:).

Posted in aberatii | Tagged , | 3 Comments

Decada vietii

Ultimii mei 10 ani au fost si cei mai importanti so far. Pe scurt:

2000 – inca in facultate. in toiul celei mai lungi relatii din viata mea. Pe atunci stateam cu o fata intr-o garsoniera langa Liceul Hasdeu, mergeam in CLub A si in Laptarie, veneam pe jos acasa (imi placea foarte mult sa merg pe jos) fara sa-mi fie teama ca pot sa patesc ceva.

2001 – ultimul an de scoala. Mutat cu frati-mio intr-o garsoniera confort II sporit pe Baba Novac. Licenta. Vama. 9/11. Master fail. found a job. got my first cell-phone

2002 – acelasi job. o luna vacanta de vara. Dad got ill:(. Cumparat garsoniera si mutat in ea. Dormit cu galeata de diluant sub nas pe un pat pliant pana am terminat de vopsit tocurile usilor si geamurilor. Noroc ca eram in my early 20’s.

2003 – Dad died. It was the end of the world as I knew it. Cautat apartament pentru mama care se muta in Bucuresti. Supravegheat mama sa nu se piarda cu autobuzul prin oras. Primit broscute testoase.

2004 – the breakup. am inceput acest blog. Am plecat de “acasa” intr-un apt cu chirie pe Mosilor.

2005 – Am gasit-o pe Mika. Ma mut timp de 2 luni, cu tot cu broscute si pisica, la mama. Apoi inapoi in garsoniera. Frati-mio plecat la Florenta. Mama primeste in dar catelul Muchi. Schimb jobul si imi incep aventura in presa online. Hm

2006 -concert Depeche Mode. Schimb si job si casa in acelasi timp. Acelasi job si aceeasi casa as today.

2007 – intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului. Ma intorc la Deva dupa 4 ani de absenta. quite an emotional encounter. Concert Rolling Stones. Primul post in romana. O saptamana nebuna pe axa Luxemburg-Paris-Praga. Concert Pink Martini. Am donat testoasele cuiva care are grija de ele. Luat premiul de popularitate, impreuna cu Maldita, la primul Blog&Roll. Mutat blogul pe domeniul propriu. De ziua mea am fost la Barcelona and I loved it.

2008 – 2 saptamani in America: 3 zile la NY, restul in Missouri. Si acum mai visez ca ma plimb pe Fifth Avenue. Mi-am luat Mac:). Concert Patrice. Plecat “in tabara” Viena-Praga. Concert Tom Waits. Concert Gotan Project. Vreo doua nunti.

Pentru 2009 vezi postul de mai jos:)

Posted in hmmm | Tagged | 1 Comment

2009 – end

– n-am invatat sa inot
– nu mi-am luat carnetul de sofer
– nu am terminat casa de la tara (nu era in plan, insa in 2010 tare mi-e teama c-o sa-mi fie tare greu sa o termin)
– m-am ingrasaaaaat :((((((((((((((

Cu toate astea
– am invatat un pic sa schiez, ceea ce ma bucura pentru ca pe 9 ianuarie iar plec la ski (this time am di tati)
– mi-am dat seama ca stiu chiar sa inot nitel, desi inca mai am de lucru

Ar fi bine daca
– mi-as organiza timpul mai bine. Am observat ca-s foarte dezordonata cu timpul meu si apoi ma plang ca nu-l am.
– as schimba ce, cum, cat si cand mananc. Nu vreau sa trec pe apa plata cu lamaie forever, dar totusi… (zilele astea am mancat prajitura, cozonac, fripturi around the clock. can’t be good)
– mi-as face, finally, un abonament la sala. Dupa o varsta, maica, trebuie, n-ai ce face…
– as rezolva the damn driver’s licence once and for all, adica sa ma apuc de scoala din nou si sa iau blestematul ala de carnet. Nush ce ma tine, mi-e greu sa pricep

As vrea foarte tare sa incerc sa nu ma enervez asa de repede si din nimic si sa rezolv totul cu calm. Sa ma detasez de lucruri for my own sake.

Posted in hmmm | Tagged , | 4 Comments

Cum am ars slanina pe 22 decembrie 1989

(asta e un post meant to be published some days ago. n-am mai apucat, asa ca il public acum)

In anul de gratie 1989, pe vremea Revolutiei, eram la mine la tara impreuna cu bunica-mea. Plecasem numai noi doua ca sa afumam slanina, sa fie gata pentru Craciun. Imi amintesc foarte clar ca ma cam plictiseam pentru ca ni se stricase televizorul, iar afara nu prea puteam sa stau ca era frig de crapau pietrele.

Afumatoarea era undeva sub sura, in fundul curtii. Erau o incapere extrem de ingusta, construita fix pentru acest scop. Bunica-mea atarna tablele de slanina pe un par si niste untura, da drumul la foc si cand a vazut ca totul e ok, a inchis usa si am intrat in casa.

Ceva mai tarziu (mi-e tare greu sa-mi amintesc exact ora pentru ca de obicei cand eram la tara nu prea mai conta cat e ceasul), vine o vecina in fuga la noi sa mergem la ei la TV ca se intampla ceva. Ma ia buna de mana si val-vartej plecam. Eu nu pricepeam nimic. Intelegeam doar ca unii la televizor spuneau ca suntem liberi, ca Ceausescu a picat, ca e televiziunea Romana Libera…. Buna plangea, presupun ca pentru ea, care traise pe vremea regelui Mihai, acest moment era extrem de important si emotionant.

Am stat la vecini ore intregi. La un moment dat apare un vecin speriat care ne spunea ca a luat casa foc. Buna, bolnava de inima, se ingalbenise. Eu am fugit repede spre casa, vedeam un fum gros deasupra acoperisului nostru. Ajung in curte si-mi dau seama ca era de fapt de la afumatoare: untura cazuse de pe par si luase foc.

Toata slanina era neagra. Buna era distrusa, tot ce se putea face dintr-un porc taiat era responsabilitatea si placerea ei, nu putea sa accepte ca a esuat dupa atatia ani. Am luat slanina impreuna si am incercat sa o curatam. Nu era arsa de tot, dar avea un gust oribil.

Pe 24, de ziua mea, tata a venit sa ne ia la Deva. Pe drum ne-au oprit diverse patrule de cateva ori sa ne verifice portbagajul. Putzea de te traznea a slanina arsa.

Posted in aberatii | Tagged , | 1 Comment

Evil gifts

In caz ca nu stiti ce sa luati cado de Craciun unei persoane care poate adora the two evil pigeons, well, here it is: evil jewelry!

Imi plac toate, trebuie sa recunosc, insa cerceii sunt favoritii mei:). Si bratara. Si colierul.. Eeeh, what the hell, o sa mi le cumpar pe toate si basta!

Posted in hmmm | Tagged , | Leave a comment

La Circa Financiara – Partea a II-a

Azi m-am dus sa platesc restul de bani. Lucky me, bani am avut de unde sa scot si coada de la Finante nu era asa de mare ca ieri. M-au scos din minti cateva chestii, insa:
– o cucoana care, imediat ce a ajuns, a intrebat cine e ultimul la coada si apoi a spus omului ca ea se duce la alta, dar sa-i tina locul. Avea o voce enervanta si puternica si repeta la nesfarsit “deci m-ati vazut, da, sunt aici. Ma intorc cat de repede”. Obiceiul asta cu “sunt si eu aici la coada, ma intorc” ma calca pe nervi, desi il inteleg in anumite situatii.
– oamenii care te induc in eroare vorbind singuri. De exemplu, langa mine un mos tot facea presupuneri in legatura cu scopul unui alt birou, ca poate si acolo putem merge cu hartiile, ca e mai mica coada, ca astia din spate stau acolo si ajung in fata noastra…. Te face sa te gandesti ca poate are dreptate, eventual sa actionezi, si sa te trezesti ca de fapt nu e asa.
– oamenii aflati aproape de ghiseu care comenteaza cu voce tare si “vorbesc de rau” angajatii care ii aud. Mie imi creeaza o stare de nervozitate, ma gandesc ca si lor. Imi venea sa-i bag fularul pe gat unui mos din spate care mai avea nitel si urla “ce face dom’le acolo cu nasul in calculator? Sta si se uita la calculatorul ala!”

In final, cand sa platesc, descopar ca mai aveam nevoie de 5 lei:((. Am lasat banii si chitanta si am fugit gandindu-ma de unde naiba sa-i scot. Ironia sortii a facut ca in cladirea de alaturi, tot Finante, sa fie un bancomat BCR la intrare. Functional.

Posted in aberatii | Tagged | Leave a comment

La Circa Financiara – Partea I

Primesc o somatie de la Finante care m-a bagat in sperieti: zicea in scrisoare ca ma vor executa silit daca nu platesc o suma. “Executare silita” = (in mintea mea) gata, imi iau tot ce am si ma arunca in strada, o sa ajung ca oamenii aia care dorm in masini parasite sau in cutii de carton. Asadar, am purces de dimineata spre Circa Financiara. Prima data am zis sa ma duc sa scot banii pe care-i datorez. Si caut un bancomat BCR functional. Si caut. Si caut. Cam o ora juma, asa. Apparently, aproape toate bancomatele BCR din zona Titan-Pantelimon-Campia Libertatii aveau cate o problema: erau out of order sau nu aveau bani. Ajung la Mihai Bravu si, victorioasa, scot bani.

Dupa atata umblatura, ajung la locul cu pricina. Era omor. Noroc ca la inspectorul de la litera M, o doamna destul de intepata cu freza din anii ’80, era doar o fata inaintea mea. Doamna zice: Pai platiti dvs anticipat, si apoi se face regularizare si primiti banii inapoi. Buuuun… Ma pun la o coada enorma care, minune mare, nu inainta extrem de greu. Ajung la ghiseu. Mi se cere o suma mai mare decat cea de pe hartie. Am simtit cum mi se ridica sangele la cap. Intreb de ce nu s-a trecut pe foaie suma reala pe care o am de platit. Ma uit pe somatie, era din octombrie. De atunci pana acum s-au mai adunat niste banuti la penalizari. Data de pe plic, insa, era din decembrie.

Asa ca maine ma duc din nou. Sa mai platesc restul, sa mai stau la o coada, sa mai vad ce face doamna cu freza optzecista. Dar cu greu m-am stapanit sa nu urlu de suparare ca am batut drumurile o ora juma sa scot niste bani, ca apoi sa mi se ceara o alta suma. Ca doar timpul meu costa doi lei si am berechet, ma plictiseam acasa si chiar e o schimbare “de aer” pentru mine mersul la Fisc.

PS – Nu, nu am plangeri de genul “functionarul m-a tratat ca pe un gunoi”, “a trebuit sa dau spaga”, “m-a plimbat de la un ghiseu la altul fara sens”. Inca.

Posted in aberatii | Tagged , | 2 Comments

wishlist – sus in dreapta:)

Mi-am dat seama ca uneori uit ce-mi doresc. Nu lucrurile mari, importante (cum ar fi my own beach bar in Insulele Canare or similar), ci astea mici, dar utile sau cu potential de mofturi. Asa ca am decis sa-mi fac si eu un wishlist. Il vedeti in coltul de sus dreapta al blogului, sub “eu sunt”. Lista se va actualiza pe masura ce descopar lucruri noi pe care le doresc sau intru in posesia altora.

Posted in aberatii | Tagged | 4 Comments