toropeala

Posted on August 17, 2008 by Anurim

Cam asta a fost cuvantul weekendului meu. Ar fi trebuit sa stiu ca asa va fi, semnele toropelii au aparut chiar vineri seara cand, vorba Tziganului, e etapa. Insa a fost o etapa molcoma, cu niste discutii la masa, fara dans, fara antren, fara dormit pe canapele in qp.
Ieri, leneveala pana pe la 4, cand, in mijlocul caniculei din casa, m-a apucat harnicia. Curgeau apele pe mine suvoaie, da’ eu nu ma lasam, stergeam prafu’ cu abnegatie si devotament. Mda. Dupe care niste cumparaturi (adica da, recompensa, mi-am luat agrafe). O bere la Motoare… la fel de molcoma (ba chiar si mai si) decat martini-ul de vineri seara. Si, surprize surprize, o vizita la 1 noaptea in parcul Bordei. Aranjat, nou nout, cu alei cochete, cu floricele, cu pauni, cu lebede negre (io nu le-am vazut ca cica dormeau la ora aia, dar mi s-a spus ca exista) si cu sobolani. Nush ce faceau sobolanii in parc, ca gunoaie sincer n-am vazut, insa erau acolo, se plimbau si ei.
And today a fost culmea toropelii, singurul meu scop a fost sa descopar o melodie care sa sune perfect pentru o idee (nu orice idee, o anume idee). Didn’t find it, still looking.

Posted in LoveLife | Tagged | 3 Comments

Gandalf @ Disco 2000

Posted on August 13, 2008 by Anurim

Ma trezesc destul de devreme. Cand sa ma imbrac, nu nimeresc nicicum combinatia potrivita pentru ziua de azi, asa ca ies din casa cu un sentiment acut de nemultumire si de conformitate cu o realitate care nu ma satisface deloc. Deviez gandurile cu muzica.
Si incepe in autobuz:
– poveste ciudata cu o tanti si un bilet RATB, venisera controlorii, ea cauta in portofel bilete compostate de acum cativa ani, mai aveau un pic si se dezintegrau, ma miram cum controlorii erau asa de calmi si respingeau aproape bland fiecare bilet. Toata chestia dureaza vreo 3 statii.
– la statia 4 urca o turma de fete de maxim 13 ani. ma simteam fix ca-n episodul ala din “Sex and the City” cand Samantha organizeaza nush ce party pentru niste pustoaice care se comportau si se imbracau exact ca femeile de 30+. Oh well, cam asa erau si astea ale mele, ma holbam la ele curioasa, aveau niste gesturi si o atitudine care ma lasau masca.
– Incepe melodia asta la radio

– ma ridic de pe scaun, ma indrept spre usa autobuzului. Si atunci il vad. In fata mea se afla un Gandalf mai tanar. Aceeasi barba, aceleasi plete, aceeasi privire, mai putine riduri. Privirile fixe trec deci de la “Sex and the City” la “Lord of the Rings”. Featuring Pulp din 1995. In minte se derula videoclipul, mai aparea din cand in cand un hobbit in el, un elf si copacii vorbitori. Musai copacii vorbitori.

Si am ajuns la munca.

Posted in aberatii | Tagged , , | 3 Comments

Errr… hmmm

Posted on August 11, 2008 by Anurim

Not quite back yet, but yes, you are allowed to talk to me:).

Short list of whazzup in anurimland:

– Niste stres, ca poate nu aveam. Cred c-o sa fie si mai si in saptamanile urmatoare.
– Blood-red nails are back:).
– tomorrow I go dancing:)
– m-am tot gandit cum a trecut si unde s-a dus vacanta mea. Si mi-am amintit de aventurile din the US of A. Si parca nu-mi vine sa cred c-am fost p-acolo:(.

Cam asta. Ca intre J.O. si razboiul din Osetia n-am avut timp de prea multe ganduri.

Posted in aberatii | Tagged | Leave a comment

NO

Posted on August 9, 2008 by Anurim

Don’t speak. Don’t even think about talking to me.
Cam asa ma simt azi. E drept ca-s cam mahmura, in plus sunt la munca, asa ca am toate motivele sa ma burzuluiesc la ziua asta imperfecta (perfectiunea a fost ieri cu 080808).
De fapt, ma burzuluiesc la tot ce-mi iese in cale. Imi doresc sa nu vad pe nimeni o vreme. Sa nu ma intalnesc cu nimeni, sa nu ma sune nimeni, sa nu mai aud vesti despre nici un om despre care ma interesam pana acum. Nu mai vreau sa stiu de problemele altora.

So don’t talk to me for a while. You’ll know when I’m back from Silence Land.

Posted in hmmm | Comments Off on NO

080808

Posted on August 7, 2008 by Anurim

I’m a sucker for coincidences. Big or small. Or just coincidences, according to George Costanza:). Mai imi plac si numerele pare (eu sunt un numar par after all), desi in general atunci cand mi se impune sa am de-a face cu cifre, simt cum incep sa arat ca Mika la intalnire cu catelul Mooky.

Cu toate astea, eu sunt cea care tine minte mereu cand e ziua cuiva, stiu in ce ani sunt nascuti oamenii din jurul meu, more or less, vizualizez data lor de nastere ca si cum in cifrele alea ar sta tot secretul. Uite, copiii care se vor naste maine or sa aiba cu ce se mandri. Practic 080808 e o data asa de facila, de hipnotica, imposibil sa n-o tii minte. Plus ca cifra 8 ii va urmari pentru tot restul vietii. Strada x, nr.8, scoala nr.8, media 8 la capacitate… d-astea. La fel cum anul trecut a fost 070707 sau anul viitor va fi 090909. Si tot asa pana la 12, lunile astea sunt cele care limiteaza ceva de speriat.

La mine nu se va intampla, de exemplu, sa pot sa fac chef de ziua mea pe 24.12.2412 (bine, nu fac niciodata chef de ziua mea, dar na, de dragul conversatiei sa zicem…). Decat daca, printr-o minune a tehnologiei sau down the rabbit hole as putea sa ajung in 2412 safe&sound. Asta pentru ca stiu pe cineva care a fost nevoit sa asculte lamultiani-uri pe 20.03.2003. Ma consolez cu gandul ca totusi as avea sanse sa apuc 24.12.’24, o data draguta, simetrica, nu e foaaaarte departe. Indeed, mai aproape ar fi 24.12.’12, insa doi 12 la coada parca nu arata asa de fabulous. And it has to be fabulous.

Mai aveam si teoria ca oamenii se impart, uneori, in pari si impari. Dupa ziua nasterii. Eu, numar par get-beget, e clar ca ma inteleg foarte bine cu toate celelalte numere pare. Cand apare un impar, insa, e de discutat. Daca-mi place imparul, atunci iau in calcul si luna. Daca nici asa nu merge, si tot impar ramane, si chiar imi place imparul (deh, si noi astia pari suntem oameni!), ii mai dau o sansa si ma gandesc ca poate anul nasterii o fi par. Daca nu si nu, atunci mergem pe incredere, but believe me, in sinea mea am mari indoieli ca relatia asta o sa mearga:P.

And these are true facts. Sa nu va mirati de ce intreb mereu “Auzi, da’ ziua ta cand e?” (“auzi” e necesar pentru ca uneori nu stiu cum se numeste persoana, insa data nasterii it’s a must!).

Posted in aberatii | Tagged | 13 Comments

I used to…

Posted on August 7, 2008 by Anurim

Imi placea sa scriu. Verzi si uscate. Aici pe blog, mai ales in ultimii patru ani, insa si inainte, in diverse jurnale pe care invariabil cineva mi le citea. Stiam ca la scris nu stralucesc, insa eram convinsa ca nu era neaparat lipsa de “penita”, ci doar lipsa de rabdare, de atentie, dorinta aia de a spune prea multe prea repede, astfel incat sirul cuvintelor nu era nicidecum pe masura senzatiei, a gandului cu care incepusem sa scriu.

In timp nu m-a mai preocupat neaparat talentul meu scriitoricesc. Ma multumeam sa cred (and I still do) ca sunt in stare sa descopar un text valoros, o scriitura adevarata, ca pot sa critic constructiv. Pana cand, recitind blogul asta, mi-am dat seama ca sunt incapabila sa mai exprim senzatii, ganduri, in cuvinte. Nici macar alea mediocre din jurnalele de acum 10 ani. I have little pleasure in words right now. Ma auto-cenzurez pentru ca anticipez critica celor din jur. Fie de forma, fie de fond. Asa ca dau foarte putin, top of the top of the iceberg.

I also used to laugh a lot. Pana acum un an eram obisnuita oarecum sa depind emotional de cineva. De starile, cuvintele, gesturile cuiva. Intre timp, m-am obisnuit sa nu mai depind de asta, cred ca m-am salbaticit cumva, domesticirea s-a prescris.

Cu greu, chiar si acum, imi dau seama ca oamenii in general nu ma iau in serios. Bine, sunt momente in care nici eu nu ma iau foarte in serios, insa cred ca firea mea destul de sociabila, vesela, lipsa de replici acide (mereu ma blochez cand mi se spune o “rautate”, nu stiu sa reactionez, nu am spontaneitatea aia de a raspunde pe masura) face ca eu sa exist for some people doar in masura in care avem antren, fun, d-astea… Insa a existat o vreme in care chiar daca stiam toate astea, nu-mi pasa. EU stiam cum sunt inside. De ce acum ma deranjeaza… si cum se intampla “rebranduirea”… it’s complicated. Really. Si e cam foarte tarziu ca sa ma psihanalizez pe blog, urmand sa regret in the morning ca am “dat prea mult din casa”.

But this is how I used to feel.

Posted in hmmm | Tagged | 2 Comments

Et un jour, tu m’as embrasse

Posted on August 6, 2008 by Anurim

I am sorry to find myself in such a miserable delay as far as movies are concerned. But I’m doing my best to catch up with the world.

Posted in hmmm | Tagged | Leave a comment

I was there

Posted on August 5, 2008 by Anurim

… la Massive Attack. Cam in randul 3 asa:). Daca ma straduiam, probabil ca si aici as fi ajuns lipita de gard, insa nu a fost nevoie. Cineva spunea dupa concert ca a fost reconfortant. Pentru mine a fost provocator, deloc reconfortant. N-am putut sa ma relaxez. Useless to say ca mi-a placut.

… la Iron Maiden. Fiindca am fost din nou “last minute atarnache”, am avut bilet in peluza, insa am avut a seat with a view. And what a view! O mare de oameni, toti cu mainile sus, toti cantand la unison (mai ales la Can I Play with Madness sau Fear of the Dark). Cel mai misto moment: chiar pe acordurile de inceput la Fear of the Dark mi-am dat seama ca eram langa o colega din scoala primara:)), a fost ca la Surprize:)). Si apoi am inceput sa cantam amandoua din toti plamanii:).

Si, evident, cand s-a terminat totul, din nou prima melodie pe care am auzit-o a fost asta:).

Nush pe la ce alte concerte as putea sa mai ajung pe ultima suta de metri, dar ma gandesc sa ma duc la Sick Man Festival. Mai ales ca am si unde sa stau, that is la mama mea acasa, la vreo 30 de km de Petrila:).

Oh well, I guess that’s it for tonight.

Posted in concerte | Tagged , , | 3 Comments

it was my party

Posted on August 2, 2008 by Anurim

Alexandru Andries – Ca nisipul femeile sunt

Melodia asta cred ca a lipsit pe finalul petrecerii mele de aseara. Cand am ramas 3 fete sa dezbatem probleme importante, un tzigan care dormea pe canapele si un “bela ciao” care nu se mai oprea din baut.

I had no reason to party. Dar tocmai d-aia a fost petrecerea mea:P.

Posted in aberatii | Tagged | Leave a comment

d-ale mele

Posted on July 31, 2008 by Anurim

In seara asta Mika a vanat un fluture enorm, l-a prins si l-a mancat. Totul in cateva secunde:). Kinda funny, dar n-am chef eu sa povestesc cat de funny a fost ea.
………………….

Am motive de bucurie. Astia din youtubu de mai sus se numesc Thievery Corporation si exista zvonuri cum ca ar veni prin octombrie si la Bucuresti!:) Asta inseamna ca programul meu ar fi urmatorul:
2 august – Massive Attack
19 septembrie – Air
21 septembrie – Leonard Cohen (aici nu-s sigura ca ajung, dar m-as duce. cica ne canta de ziua lui)
16 octombrie – Thievery Corporation

Si deci pot sa ma declar multumita. I-am vazut pe Pink Martini, Patrice, pe Manu Chao, urmeaza Massive, Air si “regii” Thievery. I can’t ask for more. Imi pare rau ca nu am fost, demult, la Gotan Project sau Lhasa. Pe vremea cand inca ii ascultam every day.

Posted in hmmm | Tagged | Leave a comment