Poveste din copilarie

Eram la gradinita, sa tot fi avut vreo 5 ani asa. Imi placea foarte mult de un baiat brunet si cret. Mihaita. E drept ca el nu prea ma baga in seama, era prea ocupat sa vruuuuum-vruuuum cu masinutele alea prin toata sala de joaca, alaturi de alti copii. Dar atunci cand ne intalneam, era stabilit ca ne placeam.

Intr-o zi, tovarasa ne anunta ca mergem la teatru de papusi. Eram incolonati doi cate doi, eu cu Mihaita de mana, logic. Nu stiu nici acum ce m-a posedat sa-i zic cele ce urmeaza, dar chiar asa s-a intamplat:
– Auzi, cand ajungem la teatru de papusi, ne asezam pe scaune si, cand se stinge lumina, tu ma pupi, bineee?
– Bine.

Multumita de planul asta, il iau de mana pe Mihaita si plecam. Ajungem in sala, ne asezam pe scaune, eu astept cu interes momentul in care se stingea lumina, tot intrebandu-ma daca nu cumva o fi uitat de planul nostru. Baiatul, insa, constiincios, s-a executat cu o precizie nemteasca, fix in secunda doi dupa ce intunericul s-a lasat in sala. Mmmmwuah pe obrazul meu de copil de 5 ani.

Si ce credeti ca am gasit de cuviinta sa fac?
– Ce faci mai, nesimtitule?, i-am zis, oarecum amuzata, dar cu o indignare de fatada. Mi se facuse asa de rusine de tot planul asta amoros, incat am decis sa-l neg pe loc. Daca ma vazuse cineva? Aoleu, ce misto vor face de noi!

Nu mai tin minte ce s-a intamplat dupa aceea, cred ca eu si Mihaita ne-am “despartit”. Insa ma intreb daca nu cumva si acum trag ponoasele acestei aventuri. Caci, evident, in mintea lui de baietas s-a infipt ideea ca fetele sunt nebune si fatarnice, asa ca nu mai bine le vine el de hac inainte ca ele sa faca vreo chestie asemanatoare? Si daca a zis asta si prietenilor lui, iar ei au zis-o mai departe prietenilor lor, e clar, we are doomed:)).

Posted in LoveLife | Tagged , | 3 Comments

Fitness la FitCurves

Saptamana trecuta, tare ocupata. Printre diversele intalniri cu prietenii, facut bagaj pentru (cred) ultima Vama pe anul asta, stat cu burta pe cartea pentru examenul de permis auto, am ajuns, la invitatia Roxanei, pentru prima data la fitness.

Supriza 1: zumba nu e asa de simpla cum credeam. Se misca fata asta, antrenoarea, precum Shakira in zilele ei bune, spre deosebire de mine care ma ingrozeam deja de penibilul propriei fiinte incercand sa ma unduiesc ca ea. Pe la sfarsitul ultimei melodii parca parca incepusem sa ma mai dezmortesc nitel.

Supriza 2: mi-au facut niste masuratori acolo, ca sa stiu cat am de lucrat: greutate, inaltime, indice de masa corporala. Si nu m-as fi asteptat in veci sa aflu ca, desi par slaba, sunt la categoria “mare”, adica am destul de recuperat :D. Hm

Supriza 3: programul Fitcurves dureaza doar 30 de minute si alterneaza mai multe tipuri de exercitii, de la cardio la cele de forta. E dragut ca totul functioneaza circular, incepi cu un aparat, apoi un pic gimnastica, apoi alt aparat pana cand ajungi de unde ai plecat. Circuitul asta se face de 2 ori, a treia oara se face streching, asa ca am plecat de acolo cu senzatia ca am facut ceva miscare, insa fara sa fac febra musculara a doua zi. Ceea ce…. e minunat.

Supriza 4: last but not least, in afara de faptul ca am primit o agenda cu anurim.com pe coperta (my first ever), pot sa testez programul asta timp de o saptamana, sa vedem cum functioneaza pentru mine.

Ramane acum sa ies din lenea caracteristica si sa nu mai gasesc tot felul de pretexte (gen n-am timp) si sa ma misc naibii la sala, sa vedem ce e si cu tarasenia asta.

Poze gasiti aici (FB link).

Posted in hmmm | Tagged , | 1 Comment

Burgheza din mine

Cand vine vorba de brandurile de care mi-am legat existenta in vreun fel, se poate spune despre mine ca sunt o persoana fidela. Imi fac greu o parere, dar si cand am ceva definitiv, ma atasez de marca respectiva si nu renunt la ea decat cu militia, poate nici atunci.

Exact asa mi se intampla cu Bourjois. N-am consumat extrem de multe/variate produse Bourjois, insa am un atasament legat de marca asta care parca-mi vine din copilarie, de pe vremea cand un produs de ingrijire de calitate era marfa de contrabanda. Asa ca m-a bucurat provocarea Adinei de a testa un lac de unghii si un gloss de la Bourjois :). Si cand am vazut ce culoare are oja, am inceput sa topai, nu de alta dar imi doream sa incerc ceva diferit si acum chiar am avut ocazia.

Dupa cum vedeti, m-am delectat cu o oja turcoaz si un gloss nude absolut delicios (scuzati calitatea pozei, IRL arata mult mai bine).

Lacul de unghii
– culoarea e foarte draguta
– rezista destul de mult pe unghii, eu il am de luni si nu e ca si cum nu m-am atins de vase murdare, de exemplu
– pentru un efect garantat, e bine sa dati doua straturi, unul singur nu e de ajuns
– se curata foarte repede, fara probleme

Glossul
– mie mi-a placut foarte mult ca e culoarea pielii, imi plac glossurile discrete
– are doua capete: unul e gloss, celalalt e un gel care inalbeste dintii. Recunosc ca pe al doilea nu prea l-am folosit, presupun ca trebuie sa te dai zilnic ca sa vezi efectul.
– glossul rezista destul de mult pe buze (si asta la mine, care nu tin un ruj pe buze mai mult de juma de ora, pentru ca-l mananc:D) si se intinde uniform fara prea mult efort.

Si acum ma scuzati, ma duc sa-mi refac manichiura :D.

Posted in aberatii | Tagged | 1 Comment

Sunday Mornin’

Am fredonat melodia asta intr-o dimineata in timp ce ma intorceam din centru, pe bicicleta, spre casa. De cand merg cu bicicleta mi se intampla sa traiesc niste momente, desi scurte, incredibil de placute. Fie descopar ca Bucurestiul are locuri fermecatoare atunci cand ai ochi sa le vezi, fie am o senzatie de libertate care nu se compara cu nimic in ultima vreme.

Mersul pe bicicleta prin oras nu e de gluma. In orasul asta, adica. Ai toate obstacolele la care te poti gandi, de la soferi care nu te vad, la piste de biciclete facute doar de forma, inghesuite pe trotuar, paralizate de masini parcate, cu borduri inalte sa nu cumva sa putem sa circulam normal. Si-n plus, degeaba claxonezi cand mergi pe pista aia meschina de pe trotuar, uneori se intampla ca oamenilor sa nu le pese, sa nu te auda, sa se gandeasca “are loc sa ma ocoleasca”.

Cu toate astea traiesc momente in care e minunat pe bicicleta prin oras. Nu-mi e mereu frica sa merg pe sosea, iar diminetile de weekend sunt perfecte. Mergand pe stradutele inguste de pe langa Armeneasca – Mosilor sau inainte sa ajung la Delea Veche, simt orasul cum se trezeste, vad case fermecatoare, stradute cochete, doamne in varsta gatite care se indreapta spre biserica, oameni care-si plimba cainii si care-mi zambesc cand trec pe langa ei. Nu ma claxoneaza nimeni cand se face verde la semafor, soseaua e goala in fata mea, iar eu pot sa pedalez cu gandurile aiurea.

It’s a graceful state of mind.

Posted in hmmm | Tagged , | Leave a comment

I am what I am

Si nimic mai mult

Posted in LoveLife | Leave a comment

La film – Cars 2

Nu vazusem partea I, deci nu prea stiam la ce sa ma astept. Stiam despre el ca e o animatie draguta cu niste masini personificate, l-am privit intotdeauna de la distanta cu simpatie pentru ca asta imi inspira.

Si am ajuns sa-l vad intr-un final, la Cinema City la IMAX si m-am distrat copios. E o poveste politista cu spioni, unde binele si raul se infrunta in genul James Bond, numai ca nu 007 e personajul principal, ci o masina de tractari ruginita, din America de la tara, care se trezeste implicata in tot felul de aventuri si nazbatii pe care le trateaza cu uimire si umor.

Mi-a placut animatia, m-a destins filmul, desi nu e vreo capodopera. Cel mai tare m-a distrat masinutza care o personifica pe Regina Angliei, avea o catamai coroana si, cand voia sa-si salute supusii, scotea o antenutza cu o batista in varf pe care o flutura :))). De milioane era regina asta, zau. Altfel, cred ca baietii pasionati de masini s-au delectat mai mult decat mine la filmul asta, pentru ca, desi sunt in curs de capatare a permisului auto, nu prea “ma stiu” la modele de masini si cat de tari sunt ele si nici nu ma pasioneaza foarte tare.

Si am o banuiala ca e tare distractiv pentru copii filmul asta :D. Parerea mea…

Posted in hmmm | 8 Comments

Update

M-am gandit ca ati vrea sa aflati care sunt ultimele stiri din Anurim-land, asa ca iata, pe scurt:
– m-am apucat de scoala de soferi. Din nou. De data asta se pare ca merge mai bine decat acum 5 ani, cand eram speriata de bombe si nu stiam prea bine pe ce lume ma aflu. Dupa cateva sedinte, ma simt mai sigura pe mine si-mi vine sa rad cand doamna care-mi e instructor ma tot atentioneaza sa nu mai accelerez. Eu, care daca depaseam 20 km/h mi se parea ca fac accident cu siguranta.

– mi-am cumparat bicicleta. Asta e deja old news pentru mine, ma si mir ca am uitat sa povestesc. Am o bicla retro, draguta, cu cos, second hand. Am cumparat-o cu tot cu hachitele de olandeza batrana, ca de acolo de la lalele a fost adusa, si ma plimb cu ea mai mult in weekend. A inceput sa nu-mi mai fie frica in trafic, insa am avut cateva momente cand m-am speriat foarte. Sinele de tramvai sunt dusmanii mei cei mai mari.

– in vacanta am stat o saptamana la mine la tara. Si a fost perfect, mi-as fi dorit sa mai stau o saptamana, atat era de bine acolo. Am adus la Bucuresti vioara tatei si daltele alea mici cu care el facea obiecte decorative din lemn, cu motive populare stilizate. Ca m-a apucat dorinta sa fac si eu asta, desi pana acum nu m-am atins de ele. Si nici de vioara. Deocamdata scoala de soferi imi mananca toata energia 🙂

Si cam atat. Not much, actually.

Posted in aberatii | 4 Comments

Girls + cocktails = love

M-am intors de o saptamana din vacanta, insa nici bine n-am calcat in orasul asta aglomerat ca hop! s-a gasit o noua ocazie de distractie. Si numai Roxana Precu, ajutata de Cafepedia, a fost de “vina” pentru o seara de miercuri cum nu ma asteptam.

Am ajuns cu intarziere la petrecere, fetele deja degustasera ceva cocktailuri de tot felul. Mie mi-a revenit unul cu mure si gin, urmat de pepene rosu si capsuni. Fetele s-au delectat cu tot felul de delicatese facute din fructe proaspete. Cocktailuri cu afine, mere verzi, pepene galben, cocos, you name it. Intre cocktailuri am mai avut parte si de cateva shoturi fructate, mai mare dragul.

Am sporovait in voie cu fetele, iar dupa o vreme n-am putut sa rezist sa nu topai nitel pe Killers, iar celelalte mi-au tinut isonul. Asa ca in no time dansam toate de zici ca era vineri seara :).

Si zicea Roxana ca ei ii ies toate petrecerile foarte bine… Pot sa confirm!

PS – Poze vedeti pe Facebook la Cafepedia sau la Ruxa

Posted in hmmm | Tagged , | Leave a comment

Cum a fost #prinsibiulmeu

Tulai, Doamne, ca fain ii sa te plimbi prin tara asta si sa vezi asa lucruri minunate cum am vazut eu in weekendul trecut! Si mai ales sa ai si o companie cum a fost cea de care am avut eu parte, toti rupti din soare, nu alta :).

Dar sa incepem cu inceputul. Adica cu plecarea. Se facea ca ne-am incarcat intr-o masina incapatoare, doi cavaleri si doua domnite: Chinezu, Auras, Ruxa si eu. Ne-am intitulat din start “echipa Daminescu”, caci pe cd-urile din masina, alea cu muzica romaneasca, canta in draci distinsul artist al carui nume l-am preluat. Cateva ceasuri bune am cantat si am ras, ne-am oprit la micii de la Dedulesti, apoi la benzinaria de la Calimanesti-Caciulata, aia de pe marginea lacului, unde ne-am intalnit cu Hoinaru, Alina si Razvan.

Am ajuns intr-un final la Sibiu, unde, dupa ce ne-am cazat repede repede, am fugit sa bem niste nefiltrate la Hermania. Ne-am reunit acolo in echipa completa adica: Brylu, Tudor, Chinezu, Ruxa, Auras, Hoinaru, Alina Constantinescu, Razvan, Gogu Kaizer, Claudia, Toma, Andrei Crivat, Nebuloasa, Cristi Sitov, Ale Palconi, Alina si Razvan de la TvDeCe, Gaben si doamna sa, Denisa, si, last but not least, Liviu Alexa. Turul putea sa inceapa. A inceput, fireste, cu o seara pe cinste in Piata Mica, unde ne-am dedat la niste obiceiuri aduse printre noi de stimabilul Liviu Alexa. Dragi invitati, spunea el, la care toti ne ridicam in picioare. Urma o predica de dat la OTV, intonarea imnului, intonarea unui colind specific nemtesc si apoi niste shoturi de ceva date peste cap. Fara sa spargem nimic, ca doar nu suntem greci. Seara a continuat cu o mica dantuiala la Oldies, dupa care ne-am retras in vastele apartamente de la Levoslav (aici nu glumesc) sa ne odihnim oasele pentru o zi de pomina.

Turul a inceput cu o cafea in Piata Mare. Ni s-a alaturat Groparu‘, Groparelu’ si doamna, dupa care ne-am adunat sa ne intalnim cu ghidul nostru, Razvan Pop, care ne-a purtat pe strazile din Sibiu si ne-a dat cateva detalii interesante: de exemplu, primul spital din tara a fost construit la Sibiu, in 1292, la fel si prima scoala. Mi-au placut enorm strada Cetatii si Piata Huet. Mi-au placut toate casele sasesti cu aer invechit si cu ochii pe acoperis. M-au fascinat ochii aia.

Dupa prima parte a zilei, ne-am prabusit osteniti pe scaunele de la Supporter si am asteptat cuminti mancarea si bautura. Ca apoi sa putem sa o luam din loc iar, sa ajungem la vestitul Muzeu Astra. Apparently, asta e locul preferat pentru poze pentru miresele din Sibiu. Am vazut vreo cateva in timp ce ne plimbam pe acolo, una chiar a incercat si cea mai veche popicarie din tara. Am vazut mori, o piua (cea mai veche masina de spalat, daca vreti) si cateva casute din vastul domeniu pe care se intinde muzeul (93 de hectare).

Ne-am intors la Hermania, sa degustam din nou niste bere nefiltrata, insa de data asta n-am lungit-o prea mult. Avusesem o zi plina. Imi pare rau doar ca nu am ajuns si la Brukenthal, insa am plecat de dimineata spre alte zari, adica la mine acasa, de unde va scriu acum (si unde internetul Vodafone merge ingrozitor).

Am o prietena care, acum cativa ani, incerca sa ma convinga sa ne mutam la Sibiu, dupa ce fusese acolo intr-o mini-vacanta. Abia acum o inteleg :).

#prinSibiulmeu este un proiect organizat de Asociatia pentru Infrumusetarea Orasului Sibiu si cofinantat de Consiliul Local Sibiu prin Primaria si Casa de Cultura a Municipiului Sibiu. Alaturi de aceste institutii, parteneri mai sunt Hotelul Levoslav, Printcenter ÅŸi Autonom. Sprijina aceasta actiune si restaurantul Hermania, Atrium Classic Cafe, Vintage Pub, Supporter Sports Pub & Grill, Oldies Pub, CNM Astra si Muzeului National Brukenthal.

PS- revin cu linkuri acolo unde nu sunt ca tocmai mi-a cazut netul de tot iar de pe telefon tare greu merge 🙂

Posted in hmmm | Tagged , | 3 Comments

#prinSibiulmeu

Dragi toti,

Aceasta este o scrisoare din vacanta 🙂 (zise ea cu incantare si cu un zambet larg pe fața in timp ce scria fix aceste randuri). Si va scriu ca sunt bine, sanatoasa si un pic bronzata. Tocmai m-am intors de la mare, si ma pregatesc sa plec iar. De data asta plec la mine in Ardeal, si nu oriunde, ci fix la Sibiu, pentru ca a venit momentul sa iau la pas orasul asta care mi-e drag, asa cum am facut anul trecut si cu Timisoara sau Cluj.

Nu sunt deloc straina de Sibiu. Insa nici nu am apucat sa-l umblu prea mult, doar cate putin asa prin centru. Nu i-am simtit pulsul si nu l-am admirat decat in treacat, cand am venit pe la vreo ruda sau ca punct de popas catre alte zari. Insa in acest weekend, alaturi de alti prea-cinstiti bloggeri, asta voi face. Asa ca puteti sa va asteptati la povesti din Hermannstadt, in curand, pe acest blog.

Cu drag,

Anurim

#prinSibiulmeu este un proiect organizat de Asociatia pentru Infrumusetarea Orasului Sibiu si cofinantat de Consiliul Local Sibiu prin Primaria si Casa de Cultura a Municipiului Sibiu. Alaturi de aceste institutii, parteneri mai sunt Hotelul Levoslav, Printcenter si Autonom.

Posted in hmmm | Tagged , | 2 Comments