10 cuvinte

Cred ca Ruxa, atunci cand mi-a dat leapsa asta, a avut prea mare incredere ca as putea produce o poveste frumoasa. Ma gandesc ca, desi am vrut toata viata sa ma fac scriitoare sau ziarista, imi dau seama ca nici una nici alta nu sunt pentru mine. In primul rand pentru ca nu am acel talent la scris necesar unui text literar, si nici instinctul de jurnalist pe care mi l-as fi dorit.

Cu toate astea, o sa-mi incerc puterile si o sa-mi testez penelul cu some fiction.
______________________________
“Pune si tu florile alea in vaza, si ai grija sa le tai cozile putin. Rezista mai bine asa”. Fata lua florile si, cu lehamite, se misca spre bucatarie. Avea gandurile imprastiate si o zi extrem de proasta. Nu-si putea explica, cu oricata sinceritate s-ar fi privit inlauntru, de ce era atat de iritata, de ce parca i se inecasera toate corabiile. Putea sa fie intalnirea esuata de aseara, saptamana grea ce tocmai se incheia, lipsa oricaror planuri optimiste. Se gandea la toate astea de-a valma, in timp ce curata florile, si nu-si putea stapani cate un oftat razlet, de parca tot greul lumii ii apasa pe umeri. Iesi apoi pe balcon. Fuma absenta, in timp ce un porumbel razlet isi facea de lucru pe pervazul geamului de alaturi. Ii privea miscarile, ochii, aripile. Intotdeauna cand era deprimata, se gandea ce ar face daca ar castiga la Loto. Primul lucru: ar fi plecat intr-o calatorie luuuunga, undeva unde e cald mereu, unde e vara si frumos, intr-un loc exotic. Ar sta tolanita in hamac, cu cateva carti alaturi, si probabil s-ar satura de atata somn… Eh, vise.

Se intoarse in casa cu mainile aproape inghetate. Se gandi ca mai bine s-ar pune sa citeasca ceva, era in urma cu toate, in curand incepea sesiunea si din bibliografie erau bifate doar cateva carti. Alese una de pe raftul ticsit. O deschise si ochii ii cazura pe cele cateva randuri de pe prima pagina: o dedicatie cheesy de la un fost. Se stramba si o inchise. Alese alta, un Huxley serios, “Cantec de lebada“. Se uita la poza autorului de pe coperta. Intodeauna si-l imaginase pe Huxley un domn serios, cu palton si palarie, chiar si atunci cand era prea cald pentru asa tinuta, oficial si poate prea filosofic pentru gustul ei. Mnea, nici Huxley nu merge pentru ziua asta. Hai, poate Fowles. “Magicianul” nu suna rau. Citi descrierea: “Amestec de Bildungsroman, filosofie, mitologie si literatura, “Magicianul”, aparut in 1966 si revizuit in 1977, este o adevarata sarbatoare intelectuala, dar si o descatusare a pornirilor erotice”. “Adica ce”, gandi ea, “imi amesteca el, in catamai cartea, niste sex pe o pajiste verde crud sau intr-o mare de un albastru infiniiiiit, vreo zeitate, vreun citat de da pe spate fetele de liceu… si gata capodopera?!”.

Nu se putea hotari, asa ca abandona si ideea cu cititul. Se tranti in fotoliu, nedumerita. In ce univers de pe lumea asta un om care are de tot ce-si putea dori, familie, casa, sanatate, bani, poate sa treaca prin starile astea absolut ingrozitoare, ca si cum nimic si nimeni nu mai poate face nimic? Si toate astea din cauza unui telefon care nu mai suna? “Fato, ai luat-o razna, zau. Nu e ultimul barbat din lume…”, isi spuse cu resemnare. Si-n definitiv, de ce ar mai fi contat daca o suna sau nu? Stia de aseara ca asta nu se va intampla. Stia ca oricat de bine ar fi comunicat inainte, atunci cand inca nu se cunosteau, acum e altfel, pentru ca s-au vazut. Si, oricat s-ar fi mintit, i-a vazut expresia de dezamagire cand a dat cu ochii de ea in bar. Da, ok, nu e tocmai o silfida. Nici macar blonda nu mai e, asa cum isi trecuse in profil. Mda, si e si cam scunda. Si nici macar nu gasise in tot dulapul ala mare ceva misto cu care sa se imbrace. Dar se gandise ca lucrurile astea sunt mai putin importante. Ca doar s-au inteles atat de bine inainte, in cele cateva mailuri schimbate, incat nu va conta ca nu arata ca pe vremea liceului.

Deschise laptopul si incepu sa-si refaca profilul. Maybe this time…
________________________

This entry was posted in aberatii and tagged , , . Bookmark the permalink.

14 Responses to 10 cuvinte

  1. ruxa says:

    imi place FOARTE tare, sa stii! iar magicianul lui fowles e una dintre cartile mele favorite pentru evadare 🙂

  2. Pingback: Tweets that mention 10 cuvinte | anurim -- Topsy.com

  3. Anurim says:

    da, “Magicianul” mi-a placut si mie mult. Desi m-am apucat de ea cu forta, picasem un examen pentru ca n-am citit-o:)

  4. alex says:

    fain text. imi aminteste de asta
    “She is silent, she will never speak, never forgive, never reach a hand, never leave this frozen present tense. All waits, suspended. Suspend the autumn trees, the sutumn sky, anonymous people. A blackbird, poor fool, sings out of season from the willows by the lake. A flight of pigeons over the houses; fragments of freedom, hazard, an anagram made flesh. And somehwre the stinging smell of burning leaves.

    Cras amet qui numquam amavit quique amavit cras amet.

    Let those love now who’ve never loved; let those who’ve loved, love yet again.”

    sau de asta:
    “Franny trase putin aer in piept, dar ramase cu receptorul la ureche. Dupa ce legatura se intrerupse, veni, desigur tonul. Pentru ea era parca o minunatie sa il asculte, ca si cand ar fi fost cel mai bun substitut cu putinta al insesi tacerii primordiale. Dar, in acelasi timp, parea sa stie si cand sa se opreasca, sa nu-l mai asculte, ca si cum, dintr-o data, ar fi dobandit toata intelepciunea lumii, multa-putina cata este. Iar cand puse receptorul la loc, in furca, paru sa stie exact ce avea de facut in continuare. Lua scrumiera si chibriturile, apoi dadu la o parte cuvertura de bumbac de pe patul pe care sezuse, isi scoase papucii si se culca. Pret de cateva minute, inainte de a se cufunda intr-un somn adanc, fara vise, statu pur si simplu linistita, zambind, cu ochii in tavan.”

  5. alex says:

    “Primul lucru: ar fi plecat intr-o calatorie luuuunga, undeva unde e cald mereu, unde e vara si frumos, intr-un loc exotic. Ar sta tolanita in hamac, cu cateva carti alaturi, si probabil s-ar satura de atata somn…”
    booon, am zis sa-i facem fetii pe plac si s-o trimitem 😀 si uite ce-a iesit (partea mai grea a fost cu cuvintele alea):
    Cerul era aproape alb, aerul incins urca in valuri. Asezarea batuta de soare era uscata si prafuita. Cauta cu ochii ceva verde, ceva viu, dar nu gasi nimic. Cum pot sa traiasca oamenii aici, se intreba si-si sterse fruntea. E prea cald. Aparura copiii, imbracati ca vai de ei, cu ochii aceia mari si curiosi, bucurosi si zambitori, vii. Barbatul din dreapta ei, cel care avea un porumbel desenat pe maneca bluzei scoase niste creioane colorate si kinderii le primira ca pe niste trofee, fascinati.
    Zambi. In timp ce batranii satului discutau ceva, intra intr-o cocioaba saracacioasa si saluta cateva priviri distante. Ochi neincrezatori, dar plini de speranta, remarca. Intr-un colt, o vaza de cristal, o vaza din aceea bordo, oare care e povestea vazei asteia, cum o fi ajuns in locul asta uitat de lume? N-avea timp de astfel de ganduri, asa ca intinse zambind lucrurile aduse femeilor. Dumnezeu stie cate probleme de sanatate or avea oamenii din pustiurile astea…
    …In dimineata urmatoare, iesi din camera inghesuita si lumina aproape o orbi. Vru sa-nchida usa cu piciorul, dar renunta, lasa ca n-o sa moara daca intra putina caldura. Isi arunca privirea prin toata curtea ca si cum ar fi masurat-o si zambi. Uite, acolo e perfect. Isi intinse hamacul la umbra, intre doua masini, nu se vor supara baietii, isi zise. Scotoci dupa sticla cu sucul de portocale cu gust fad, ochelarii de soare si un brat de carti. Ce-o sa faci tu acolo cu atatea carti, o intrebase el cand isi facuse bagajele. Si ei rasesera cand vazusera ce are in bagaje, facusera glumele obisnuite, nu-i bai, e un avion pregatit doar pentru cartile tale. Dar dupa un timp venisera, auzi, nu cumva aveai tu niste carti, da-mi si mie una, te rog, ceva usor, cu poze daca ai si fara prea mult sex.
    Se apleca dupa prosopul din geanta, aici vara se ia prea in serios, deja am transpirat, cat de mult mi-am dorit eu caldura si ute ca am primit-o. Si mai erau si insectele. Ninja rezista, isi spuse, alese o carte galbena si foarte subtire si citi: “Cu tot soarele scanteietor, in dimineata de sambata era din nou vreme de palton, nu de pardesiu, asa cum fusese toata saptamana si cum sperase tot omul sa fie si in week-end-ul cel mare – al meciului cu echipa de la Yale.” Parca il vedea pe Lane Coutell pe peronul garii, cu fularul de casmir, cum astepta, si-si aduse aminte de el, de Bucurestiul atat de indepartat aici, dar atat de prezent, de telefonul care nu sunase, ca-n melodia aia, cine-o canta, parca Sarmalele Reci. Rase si se uita in jur, nu era nimeni si pana la urma chiar daca o sa vada ca rad singura, am cartea deschisa ca alibi.
    Gandul ii zbura la Bucurestiul ala atat de enervant dar si atat de fermecator, la oamenii care alergau pe strazile lui ca niste furnicute, la colegii de-acasa si la dedicatia cu semnaturile lor pe care si-o lipise deasupra patului…Inchise cartea, isi scoase ipodul, baga Coldplay- Christmas Lights pe repeat si somnul o gasi zambind.

  6. Anurim says:

    Alex, o sa-i zic Ruxei sa ia in considerare si textul tau la leapsa:)). Ca doar n-ai muncit degeaba:P

  7. Lucian says:

    10 cuvinte

    Deca-logul. 🙂

  8. Apatrid says:

    Alex n-are “lebada”.

  9. alex says:

    ah, te rog, nu, pt ca n-a fost munca si a fost fun sa te trimit chiar si numai virtual intr-un loc exotic unde e cald si vara :D…apropo, sunt curios unde te-ar fi trimis Maldita
    @Apatrid- fuck, ai dreptate…pai sa zicem asa:
    “Parca il vedea pe Lane Coutell pe peronul garii, cu fularul de casmir, cum astepta, ii vedea zambetul absent, fruntea incretita de intrebari nerostite si recunostea senzatia aia la fel de rara precum o lebada neagra. Isi aduse aminte de el…”etc
    cum ar fi zis profa mea de romana, “motivul mioarei nazdravane” si aici tre neaparat plan lung, travelling, crescendo progresiv al muzicii (ceva de corason, minim un cvartet, daca nu o intreaga orchestra), flashback, poate si o furtuna starnita din senin, o ploaie in desert, simbolsim, chestii :D…
    bun, radem, glumim, dar nu parasim incinta.
    hai, nu mai incearca nimeni?

  10. Anurim says:

    :)) facem concurs literar cu texte pornind de la o fraza data? nu-i rau, ce sa zic:)

  11. Lucian says:

    un Huxley serios, “Cantec de lebada“.

    Curiozitate: ai vazut/citit si filmul/cartea “A Single Man”?

  12. Anurim says:

    @Lucian – nope

  13. ruxa says:

    eh, va las acu, de sarbatori, dar dupa revelion mai am o idee :)) (si, ma rog, tre sa scriu si eu textul cu 10 cuvinte)

  14. Anurim says:

    🙂 astept cu interes ideea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *