anurim

O sa fie un post fooooaaarte pestrit.
1. LMA Seinfeld!:) Stiu ca suna copilareste, dar nenea asta mi-a schimbat perspectiva, in a way. Imi amintesc ca, prin 2000, imi doream cu ardoare sa am “Seinlanguage”, asta e o carte despre cuvintele inventate in serial, gen antidentite si in general despre limbajul din “Seinfeld”. Asta pentru ca eram convinsa ca o sa fac un master la Studii culturale americane si dizertatia mea finala va fi exact despre asta, despre cum tv shows iti influenteaza limbajul zilnic, cu studiu de caz pe Seinfeld. Si mai visam, tot pe atunci, ca o sa cercetez lingvistic dialectele amer-indienilor, ca aveam eu o “cunostinta” in tribul Paiute din Utah. Dar am ales sa ma inscriu la master exact pe 11.09 (da, acel 11.09) iar visul meu cu masteru s-a naruit precum Turnurile Gemene. Ca am stat zile si nopti cu ochii la CNN (da, si la Pro, si-l auzeam pe domn profesor Codreanu cum ne transmitea neste treburi) si numa’ de invatat nu mi-a ars.

2. Am lesinat de ras la comentariile la portretul de mai jos. Adevarul e ca nici nu ne puteam gasi o zi mai buna pentru el decat sambata mare, insa that was the point. Bravo Dani!

M-am obisnuit sa scriu pe blog fara diacritice. E mai simplu, sa zicem, desi cred ca n-ar fi mare bataie de cap.. teoretic. Pentru ca practic, chiar daca as vrea, nu am cum. Ca n-am diacritice pe Mac.
So, mai oameni priceputi, stiti careva cum sa fac sa pot scrie cu diacritice atunci cand e cazul?

mi-am luat niste papuci (la noi in Ardeal papuci nu inseamna incaltamintea de casa, nici slapi, inseamna chiar… pantofi). Cand ma uit pe cutie, iaca ce statea scris:

Stiu ca pe blogul lui scrie “caminando por la vida”, ceea ce inseamna ca e un proces in derulare, iar pe cutia asta e mai mult un infinitv asa (am I right? parca asa imi suna mie, desi nu stiu spaniola), dar oricum m-a distrat coincidenta.

Mi-a placut sa aud melodia asta in drum spre casa. Nici nu am prea multe de zis, e doar o stare.

De la asta a plecat totul azi. Aratam horror de dimineata. Imi explodase parul, nu mai stiam ce sa fac cu el. L-am ascuns sub un batic/basma/bentita. Si nu eram deloc multumita, dar na, ce sa-i faci… Apoi un coleg mi-a zis ca parca am iesit la batut covoare, la facut curatenie. Si o colega mi-a asemanat cerceii mari si rotunzi cu niste mucenici (eu nu-s prea familiarizata cu produsul asta, ca de unde vin eu nu se fac d-astia. Sau nu stiu eu sa se faca). Si-mi aminteam constant de mama care mi-a zis sa nu mai vin la ea “asa descompusa” si ca “totul in viata se plateste” in aceeasi zi in care o alta colega imi spunea ca nu prea se vede ca dorm noaptea. In consecinta am stat toata ziua nemultumita in pielea mea.
Insa
Am aflat ca vine Patrice la Bucuresti!!!!!! Me happy! Ca voi avea parte si de Manu Chao la B’estfest sau cum se mai cheama evenimentul asta. Desi imi pare rau ca am pierdut Gotan Project acum vreo doi ani (cand cu DM), acum am de gand sa nu mai pierd eu concertele astora de-i ascult de niste ani buni. Macar atat sa fac in viata asta.
Si de 1 Mai sa nu credeti ca ma duc la mare. Nu fac asta niciodata, nu-mi place ca e frig si haos. Ma gandesc sa ma duc la mine la tara unde nu am semnal la telefon decat din fundul gradinii sau din cires.
Muzica de azi, Patrice, of course:

Cam nostalgica tonight. Insa am avut o seara misto. Am fugit de la munca sa ajung la un film. Care nu s-a mai tinut din cauza du Theatre de l’Ecole Francaise (ma scuzati dar n-am diacriticele frantuzesti la mine). Eram cu una din cirese si ne plimbam pe langa Gradina Icoanei si era asa de frumos afara, genul ala de primavara care miroase a vara:). Pana la urma am ajuns inapoi in Gradina Icoanei si am ajuns sa povestesc bucati din viata:)) ce sa-i faci maica, asa e la batranete. Si apoi pe Motoare. Cam frigulet asa, m-am vazut cu C, putin melancolic si el. Apoi, minune, am ajuns acasa cu 311, regulamentar asa, iar in drum spre casa, pe alee, aud in casti melodia asta (suna asa de bine ca n-am putut sa nu-i gasesc un context ca s-o pun aci pe blog. Nu de alta, dar n-am avut chiar nimic de spus in seara asta):

Ironia ironiilor: la mine in bloc sunt 3-4 retele wireless. De obicei 3 sunt conectate. Si in lista imi apare asa: Miruna, Catalin, guatemala. How cute is that! (Mais pour les connaisseurs, stiu ei de ce e asa ironic:P). Mai apare si un “caile ferate”, da’ mai rar

In ultima seara in Columbia am avut parte de un fel de party. Mai jos, niste poze. Restul le vedeti aici.

Some of my favorite pics from Columbia… kinda miss it.

Victorie! am wireless!! Me happy:). Da, stau in pat cu laptopu’n brate! Da, stiu ca poate suna ciudat, dar sunt incantata ca in sfarsit am realizat-o. Si cred ca majoritatea celor din jurul meu rasufla usurati la gandul ca au scapat de obsedantele intrebari despre routere wireless, macbookuri si retele. Si de tanguirea continua din vocea mea atunci cand imi aminteam ca nu am wireless. Deci, vorba lui Joe, epopeea wireless a luat sfarsit….sper:P.
Ok then, in acest caz o sa revin azi cu niste posturi fara prea multe cuvinte, insa cu destule poze. Pentru ca nu v-am aratat pe deplin cum e in Columbia, MO si nici cum e in Memphis sau la Graceland:).