… parca nu mai conteaza nimic. Inainte incepea scoala. Ma agitam sa caut cazare, sa mut calabalacul prin orasul asta prafuit, sa fiu aici pe 1 octombrie. Of course, asta nu se mai intampla de ceva vreme. Si din cauza asta toamna parca a ramas un pic sensless. Sau poate e doar senzatia mea din toamna asta care nu prea-mi place.
Chiar nu ma gandeam ca o sa vad zapada asa de devreme anul asta. Si, chit ca mie nu-mi place frigul si zapada (si deja stiti lucrul asta, sunt convinsa, da ma gandesc ca poate mai vine cate un om nou pe blogul asta si inca nu a aflat), a fost foarte misto la munte. Am vazut si eu prima data in viata, de aproape, Babele si Sfinxul. Bine, nu ca as fi avut vreo revelatie, insa pur si simplu mi se parea aiurea sa fiu asa de aproape de locul ala si sa nu fi fost pana acum acolo.
Am mancat si castane prajite la Sinaia (loved them), am avut si o aventura feroviara cu nasu’ si cu trenul care nu oprea in Busteni, unde eram noi cazati, ci in Predeal + glumitele de pe drum cu unde “bodegim” noi pana la 4 dimineata cand avem primul tren din Predeal spre Busteni. Am luat taxi, of course, insa drumul a fost foarte haios.
Uf, iar acum ma gandesc ca maine e luni din nou si asa nu am chef sa ma stresez :(… In the end probabil ca tine doar de mine sa nu ma consum asa de mult cum o fac, insa pe moment nu e usor sa constientizez ca am depasit limita admisa de sistemul meu. Oh well.. s-a sunat stingerea asa ca ma duc si eu la somn, Mika mai are nitel si sforaie:).
Am ramas datoare cu o gramada de poze si povesti. Sa incepem:
Cadoul de la super adminul meu (mi l-a dat de ziua lui si a Boquitei. si a mea pe jumatate):
Apoi nunta. Se facea ca eu si prietenele mele am plecat la Micesti, langa Pitesti, la nunta altei prietene. Eram mandra de mine cu pantofii roz (ca nu cred ca sunt fuchsia), domnisoara de onoare cu experienta si CV. Seara m-am gatit si mai abitir sa fac impresie francezilor care impanzisera Micestiul:). Dar, vai, pantofii nu prea mi-au tinut de cald, mai ales ca eram cumva pe o terasa, asa ca am inceput incet incet sa dardai cu eleganta si farmec, cam cum ar fi facut Audrey daca ar fi fost in locul meu. Asa ca am ratat aruncarea buchetului, ma aflam deja in microbuzul care ne ducea spre… Hotel. Unde am decis sa nu dormim, asa ca am prins trenul de 5 a.m. spre Bucuresti in care am dormit care mai de care ca niste aurolaci in tramvaiul 41.
The Girls
The shoes
Asaaa… probabil ca, daca o sa ma chinuie talentul din nou, o sa fac si un filmulet cu nunta, sa ne distram putin.
Acum Piratii:). In afara de pozele deja celebre de pe Metropotam, mai avem pentru dvs. urmatoarele:
Si gata ca deja am inghetat, e un frig in casa asta ceva de speriat.
Vineri am avut inspiratia, ca altfel nu pot sa-i zic, sa ma duc la Petrecerea Piratilor din Avast. Si m-am dus pentru ca, stiti deja, mie-mi place sa ma costumez, dar si pentru ca Boquita a facut pe dracu’n patru si mi-a adus un costum de pirat. In fact, palaria facea toti banii, aveam corset si o fusta rosie, lunga.. volane… piratele din lumea-ntreaga ar fi stiut din prima ca sunt fake. Dar ce mai conteaza, dupa Avast am ajuns in Fire si apoi pe o bancuta la Universitate pe la 4 dimineata:).
Poze cu mine de la aceasta petrecere unde am fost pictata pe fata, am facut skandenberg cu o fata (si castigam daca aia nu ridica cotul de pe masa si apoi zicea ca ea n-a mai prestat niciodata sportul asta - as if I did!) GASITI AICI.
Weekendul a continuat cu Zilele Bucurestiului din care am vazut asa: ceva proiectii pe Palatul Parlamentului (aia cu LOVE si LOVELE), un pic de Bryan Adams (as in o melodie de departe si inca 5 minute in multime), mai mult din proiectiile de la Arhitectura, era atmosfera mai misto decat la Casa Poporului. Apoi clubul Control. Apoi Arcul de Triumf pe la 3 dimineata. Ghici cine a fost mai mult asleep than awake ieri?
(poze cu piratii am si eu dar acasa. iar acasa am stat foarte putin zilele astea).
N-am fost lenesa la scris, am fost doar ocupata. Azi am avut o zi agitata, importanta, insa am fost surprinzator de calma. Chiar ma miram de mine. Dar poate ca mi-a fost atat de teama de ziua asta incat am reusit cumva sa ma mentin detasata ca sa nu o iau razna.
Probabil ca sistemul meu de avarie asa functioneaza.
Nu, nu s-a intamplat nimic devastator si tragic, pana una alta I’m ok. S-a intamplat doar ca am intrat mai nou intr-un vartej de chestii din care nu prea-mi dau seama ce va iesi. Dar hei, astrele par a-mi fi favorabile, asa zise maica-mea ca a zis Urania. Asa ca la ce sa-mi fac probleme cand deja stiu ca stelele au decis ca totul va fi bine?
Am zis ca o sa scriu despre nunta la care am fost in weekend, insa acum e foarte tarziu si maine e o noua zi grea. Asa ca prefer sa tac si sa o las pe mai tarziu. Spun doar atat: stiam eu de ce nu suport sa port pantofi cu tocuri! Daca nu ma credeti, sa stiti ca prietenii mei au fost martorii unor scene edificatoare in acest sens (asta insemnand ca abia ma puteam tine pe picioare, abia paseam.. d-astea). So, vorbim, mai oameni.
Am vrut sa scriu multe zilele astea, insa niciodata nu am avut timp. Da, stiu, nu am avut 5 minute de liniste in care sa pot sa scriu 3 randuri. As fi scris probabil azi despre my 9/11, as fi scris si despre cum s-a petrecut jumatate de ziua mea (as fi exemplificat cu poze), ce cadou minunat am primit de la super adminul meu (si aici am poza, cred), cum s-a intamplat ultimul meu weekend la Vama, unde era absolut TOATA gasca adunata cum eu cred ca nu am patit sa vad vreodata. Cu toate astea am stat prea putin cu ei din niste motive …. usor de banuit, zic eu:).
Dar toate lucrurile astea necesita ca mintea mea sa fie, cel putin pentru 5 minute, dedicata acestei activitati. Iar zilele astea, mintea mea nu stie incotro s-o mai ia: munca (mainly), nunta, casa care pica pe mine.
In weekend sunt iar la nunta. Rochia inca are un defect, pantofii fuchsia sunt inca la Tziganu in portbagaj (impreuna cu Jurnalul lui Jeni Acterian si inca o carte, Terry Pratchett cred), nu stiu ce freza imi fac si in afara de asta, daca o sa fie frig, eu nu cred ca am ce hainutza sa trag pe mine sa ma pazesc de raceli. SI sa se potriveasca cu intreg outfitul.
Asa ca intelegeti si voi ca de 11 septembrie asta nu am cum sa fiu evocatoare si filosofica. Nici macar funny. Sunt pe fuga mereu, uite si acum am intarziat groaznic la munca. Bye!
Am o lista de concerte la care vreau sa merg. Lista se intinde pana in noiembrie, asa planificare n-am mai patit de nu mai tin minte:), insa iata insirate mai jos evenimentele (unele sunt cu maybe, altele sunt cu must, iar unele cu “sunt curioasa”)
- 11 septembrie - Al Di Meola (maybe, sunt curioasa)
- 19 septembrie - Air (da) (cica s-a amanat:(. dar cica sunt pe 3 oct la Tel Aviv:D)
- 21 septembrie - Leonard Cohen (maybe)
- 26 septembrie - Waldeck (o, da)
- 15 octombrie - Thievery Corporation (OH, YES, MY LOVE)
- 8 noiembrie - Ace of Base (nu radeti, ma, acolo!!:)) ceee, credeti ca nu stiu ca va pocneste rasu pe toti?)
- 22 noiembrie - Nouvelle Vague (nu i-am prins la Bestfest, i-am ascultat dupa, love @first sight)
- 23 noiembrie - Koop (aia cu Island Blues)
A inceput sa fie frig noaptea. Cand ma gandesc sa ma duc la Motoare ma ia cu frig. Dar tot vreau sa ma duc, se pare ca asta e ultima vara in care mai “beneficiem” de locul ala. Ca intra teatrul in reparatii si cand va iesi, terasa nu va mai exista. Cam trist, stiu. Ma leaga atatea madlene de locul ala, incat nu-mi imaginez vara fara Motoare.
In afara de asta lumea se intoarce din vacante, unii se pregatesc de scoala, altii vin cu zel la munca… Mie mi se pare ca mi-a trecut vara ca si cum n-ar fi fost. Trei-patru weekenduri la mare, o saptamana pe la tara, una la Viena/Praga. Cam asta a fost vara mea. Totusi a fost mai buna decat ultimele doua, sa zicem, cand n-am prea apucat sa ma duc undeva prea mult (insa anul trecut am stat mai mult la mare din cate imi amintesc).
Mda, si iar frig, iar iarna, iar haine peste haine, iar noapte la ora 18.00, iar ploi si blocaje in oras, iar ziua mea…brrrr, ce urat. Deci, astept cu interes vara viitoare.
A fost o vreme cand devoram filme si seriale cu un nesat care acum imi pare ciudat. Si, datorita lui C., am descoperit la un moment dat Faulty Towers. Apoi am uitat de el complet pana in aceasta dimineata cand imi reaminteste tot C., printr-un offline, de Manuel:). Pai da, asa da inceput de saptamana (bucatica asta de episod mi-a facut pofta de mai mult):