Foarte frumos a fost in weekend cu avioanele astea. Stateam cu burta la soare si priveam cum pe cer avioanele desenau diverse forme, cum se rasuceau sturlubatice, cum o luau cu capu-n jos de zici ca acu-acu se prabusesc pentru ca apoi sa-si revina spectaculos si sa urce spre soare.

Mi-au placut mai ales cei care coborau mai aproape de noi, pamantenii lungiti pe nisip, si ne salutau clatinand avionul stanga-dreapta (e cam de dimineata si nu am toate cuvintele la mine ca sa descriu ce frumos faceau cand ne salutau). Iar noi le faceam cu mana si-i aplaudam, insa nu stiu daca ei ne puteau auzi, sa fiu in locul lor nu cred ca as fi auzit pe nimeni caci as fi fost in transa. Presupun ca asta trebuie sa simta un pilot de acrobatie cand face toate nazbatiile alea pe cer. Pe mine m-au tinut cu respiratia taiata de cateva ori .

Evident ca tarasenia asta are si o parte tehnica si concreta pe care eu am decis sa o ignor cu desavarsire, nu de alta dar nu ma pricep deloc la avioane de acrobatie si la competitii de gen.

Am facut si cateva poze, ale mele sunt mai de fata, asa, inimioare pe cer si tot restul, dar Eugen a reusit sa suprinda cateva momente interesante. Iacata: