anurim

Ma trezesc destul de devreme. Cand sa ma imbrac, nu nimeresc nicicum combinatia potrivita pentru ziua de azi, asa ca ies din casa cu un sentiment acut de nemultumire si de conformitate cu o realitate care nu ma satisface deloc. Deviez gandurile cu muzica.
Si incepe in autobuz:
- poveste ciudata cu o tanti si un bilet RATB, venisera controlorii, ea cauta in portofel bilete compostate de acum cativa ani, mai aveau un pic si se dezintegrau, ma miram cum controlorii erau asa de calmi si respingeau aproape bland fiecare bilet. Toata chestia dureaza vreo 3 statii.
- la statia 4 urca o turma de fete de maxim 13 ani. ma simteam fix ca-n episodul ala din “Sex and the City” cand Samantha organizeaza nush ce party pentru niste pustoaice care se comportau si se imbracau exact ca femeile de 30+. Oh well, cam asa erau si astea ale mele, ma holbam la ele curioasa, aveau niste gesturi si o atitudine care ma lasau masca.
- Incepe melodia asta la radio

- ma ridic de pe scaun, ma indrept spre usa autobuzului. Si atunci il vad. In fata mea se afla un Gandalf mai tanar. Aceeasi barba, aceleasi plete, aceeasi privire, mai putine riduri. Privirile fixe trec deci de la “Sex and the City” la “Lord of the Rings”. Featuring Pulp din 1995. In minte se derula videoclipul, mai aparea din cand in cand un hobbit in el, un elf si copacii vorbitori. Musai copacii vorbitori.

Si am ajuns la munca.

Not quite back yet, but yes, you are allowed to talk to me:).

Short list of whazzup in anurimland:

- Niste stres, ca poate nu aveam. Cred c-o sa fie si mai si in saptamanile urmatoare.
- Blood-red nails are back:).
- tomorrow I go dancing:)
- m-am tot gandit cum a trecut si unde s-a dus vacanta mea. Si mi-am amintit de aventurile din the US of A. Si parca nu-mi vine sa cred c-am fost p-acolo:(.

Cam asta. Ca intre J.O. si razboiul din Osetia n-am avut timp de prea multe ganduri.

I’m a sucker for coincidences. Big or small. Or just coincidences, according to George Costanza:). Mai imi plac si numerele pare (eu sunt un numar par after all), desi in general atunci cand mi se impune sa am de-a face cu cifre, simt cum incep sa arat ca Mika la intalnire cu catelul Mooky.

Cu toate astea, eu sunt cea care tine minte mereu cand e ziua cuiva, stiu in ce ani sunt nascuti oamenii din jurul meu, more or less, vizualizez data lor de nastere ca si cum in cifrele alea ar sta tot secretul. Uite, copiii care se vor naste maine or sa aiba cu ce se mandri. Practic 080808 e o data asa de facila, de hipnotica, imposibil sa n-o tii minte. Plus ca cifra 8 ii va urmari pentru tot restul vietii. Strada x, nr.8, scoala nr.8, media 8 la capacitate… d-astea. La fel cum anul trecut a fost 070707 sau anul viitor va fi 090909. Si tot asa pana la 12, lunile astea sunt cele care limiteaza ceva de speriat.

La mine nu se va intampla, de exemplu, sa pot sa fac chef de ziua mea pe 24.12.2412 (bine, nu fac niciodata chef de ziua mea, dar na, de dragul conversatiei sa zicem…). Decat daca, printr-o minune a tehnologiei sau down the rabbit hole as putea sa ajung in 2412 safe&sound. Asta pentru ca stiu pe cineva care a fost nevoit sa asculte lamultiani-uri pe 20.03.2003. Ma consolez cu gandul ca totusi as avea sanse sa apuc 24.12.’24, o data draguta, simetrica, nu e foaaaarte departe. Indeed, mai aproape ar fi 24.12.’12, insa doi 12 la coada parca nu arata asa de fabulous. And it has to be fabulous.

Mai aveam si teoria ca oamenii se impart, uneori, in pari si impari. Dupa ziua nasterii. Eu, numar par get-beget, e clar ca ma inteleg foarte bine cu toate celelalte numere pare. Cand apare un impar, insa, e de discutat. Daca-mi place imparul, atunci iau in calcul si luna. Daca nici asa nu merge, si tot impar ramane, si chiar imi place imparul (deh, si noi astia pari suntem oameni!), ii mai dau o sansa si ma gandesc ca poate anul nasterii o fi par. Daca nu si nu, atunci mergem pe incredere, but believe me, in sinea mea am mari indoieli ca relatia asta o sa mearga:P.

And these are true facts. Sa nu va mirati de ce intreb mereu “Auzi, da’ ziua ta cand e?” (”auzi” e necesar pentru ca uneori nu stiu cum se numeste persoana, insa data nasterii it’s a must!).

Alexandru Andries - Ca nisipul femeile sunt

Melodia asta cred ca a lipsit pe finalul petrecerii mele de aseara. Cand am ramas 3 fete sa dezbatem probleme importante, un tzigan care dormea pe canapele si un “bela ciao” care nu se mai oprea din baut.

I had no reason to party. Dar tocmai d-aia a fost petrecerea mea:P.

Pe dupa-amiaza asa, un banc ceva de genu’: unu care tusea ingrozitor vine la doctor. Doctorul se uita la el critic si-l intreaba: “Fumati?”. Pacientul ezita cateva secunde si spune: “Parca mai bine as bea ceva”. (eu nu stiu sa spun bancuri, p-asta l-am reprodus din amintiri, asta in caz ca cititi si nu va vine sa radeti. Pe mine m-a amuzat).

Pe seara, un comentariu haios. Animalu de Mihnea a comentat si el la mine pe blog. Curioasa, am zis sa vad cine e omu’ asta, asa ca am mers la el pe blog si click la “Despre mine”. Un text despre el si niste comentarii. Unul zice asa: “bai bro… esti al 2lea mihnea in seara asta peste care dau si are blog. am cautat pe gugal. inteligent , nu? nu stiu daca mai trec pe aici asa ca m am gandit sa ti las un semn. ti am citit propria ti impresie despre ceea ce esti si … ca sa te enervez putin , iti spun ca te incadrezi in trend :)) stiu ca nu o faci intentionat, da am impresia ca exista un trend. si nu mi place :)) te am lasat , poti sa fii cat de rau vrei la adresa comentariului meu. ciao“. :))) am crezut ca mor de ras la ultima propozitie: poti sa fii cat de rau vrei la adresa comentariului meu. Adica nu la adresa mea, care am scris comentariul, ci la adresa comentariului meu, care are si el viata lui, l-am nascut cand am dat “submit” si, fiindca eu l-am facut, eu ii iau apararea:))). Cam asa suna propozitia aia.

Oh well, cred ca n-am mai ras sanatos de ceva vreme daca m-au facut sa rad chestiile astea. Cred ca trebuie sa fac o infuzie de Seinfeld again pentru ca la mine rasul e terapeutic.

M-am intors chiauna de la Vama. Am fi vrut, evident, sa evitam nebunia de pe drum, asa ca am plecat tarziu, relaxati, dupa ce ne-am luat porumb copt, cercei si alte nimicuri. Oh well, cred ca la putin timp dupa ce am iesit din Constanta a inceput Coada. E cu C nu cu c, pentru ca asa ceva nu cred ca am mai vazut. Se intindea depaaarte rau de tot, iar noi inaintam cu viteza melcului. De fapt, leit-motivul Cozii a fost o baba care ne depasea constant.. by walking. Si ideea ca ea, mergand agale, ne depasea pe noi care stateam ca prostii in masina, ne ca oftica sincer. Si am inceput sa facem scenarii: ca din cauza nebuniei create de statul la coada o hacuim pe baba. Apoi eu filmez si dau totul pe www, in exclusivitate. Dupa care, din puscarie probabil, as face o petitie online catre autoritati sa faca ceva cu drumurile astea ca uite in ce hal ne pot aduce (dialogurile au fost muuult mai spumoase, dar acum e 1.34 in za morning si nu ma simt prea funny).

But in the end am scapat de Coada. Iar eu o sa dorm vreo 3 ore si apoi o sa plec la gara unde ma sui frumusel in tren si plec la mine acasa. Sunt convinsa ca o sa fiu albsolut zombi maine cand va trebui sa fac fata neamurilor care vin sa vada cat de mare am mai crescut.

Melodia de mai sus am ascultat-o de cateva ori in masina si mi-a placut. Din nefericire nu am avut rabdare sa caut pe youtube un video mai bun.

Dupa cum am spus si ieri, a contat foarte mult feelingu de dinainte de meci si din timpul meciului (pana la un punct), nu faptul ca dupa primul gol ne-am tuflit toate iar Boquita nici macar sa flirteze nu mai avea chef. Mai jos aveti dovada miscatoare a dezamagirii noastre. Si nu numai!!! Mai, cum se vede ca am de unde sa invat sa comentez meciuri! De cand ma uit la UEFA Champions League din motive de “voci”, cred ca a inceput sa se prinda ceva de mine. Macar un pic de intonatie acolo:)).

Daca doriti sa vedeti Boquitele intonand imnul Romaniei sau o poza cu cele 4 gratii cu palarii tricolore, mergeti pe blogul superadminului meu, responsabil de toata aceasta tevatura.

Se apropie ora meciului cu Olanda si prin birouri a inceput nebunia:). Se simte ca toata lumea nu mai are stare, cel putin eu nu mai am chef de nimic, si colac peste pupaza, am primit si o palarie tricolora (nu numai eu, cam toata lumea), asa ca avem un birou pestrit si foarte agitat. Well, chiar daca ne vom intoarce dezumflati acasa, cred ca starea asta de dinainte, de asteptare si entuziasm e mai misto ca orice.

Je travaille. Mes amis, ils boivent. Hoy je ne suis pas sweet at all.