Londra

M-am intors de ceva vreme de acolo, insa abia acum m-am putut aduna sa scriu despre calatoria asta. Care a fost interesanta si plina de neprevazut, dupa cum aveam sa constat mai tarziu.

Am ajuns dimineata pe Luton, iar de la aeroport pana la hotel a trebuit sa luam un autobuz, un tren si apoi metroul, unde ne-am cam ratacit, am ajuns chiar sa vedem Wembley arena din departare si, cu putin nenoroc, am fi ajuns si la Wimbledon. Cu toate astea, am aterizat in jurul pranzului la hotelul nostru de langa Hyde Park, iar dupa o masa necesara, ne-am zis sa incepem cu vecinatatea.

Nu era cea mai buna zi de vizitat Hyde Park sau imprejurimile Castelului Kensington, fosta resedinta a Printesei Diana, cerul era plumburiu si era destul de rece, insa pasaretul de toate felurile de pe malul lacului si veveritele din parc au fost asa de dragute ca am uitat de vreme. Am ajuns apoi la Big Ben, Houses of Parliament, Westminster Abbey, Harrods si am aterizat, seara, dupa prima tura de poze, hlizeala si mancat fudge (yum yum yum!), in China Town, la cina.

Tura a doua a inceput cu o cafea prin imprejurimile hotelului, la soare, si apoi in Camden. Care Camden e sediul tuturor nebunilor, ciudatilor, extravagantilor din lumea asta. As fi putut sa stau la un colt de strada si sa ma uit la lume, era indeajuns spectacol pentru mine. De la crestati cu piercing unde nu te-astepti, la Nosferatu wannabe’s sprijiniti in baston, la fete de liceu cam dezbracate (meaning ca erau in balerini si piciorul gol, iar eu infofolita cu fular), gaseai de toate pentru toate gusturile, fara exagerare. Toata zona e un bazar enorm de unde poti cumpara de la haine si pantofi, la suveniruri, muzica, antichitati, carti, you name it. Era atata lume pe trotuar ca abia puteai inainta. Cel mai mult mi-a placut la Stables, fostele grajduri, unde e plin de statui cu cai, carute, statui mari de bronz care contrastau cumva cu lumea din jur si tarabele adunate in jurul lor.

Dupa Camden, eu am decis ca nu pot parasi Londra fara sa vad Buckingham. Insa asa de tare m-am ratacit pe la metrou (din nou!) ca am ajuns acolo, sfarsita, pe la 7 seara, cand se insera. Nici vorba de garda cu care sa ma pozez, de zici ca era casa nimanui. Am luat-o catinel pe una din arterele principale care pleaca de la Buckingham si am ajuns in Trafalgar Square. N-am zabovit prea mult, ca am intrat iar la metrou. Trebuia sa-mi intalnesc prietenii la Leicester Station din care am iesit printr-un hol mare plin cu pusti de toate rasele care se antrenau pentru breakdance. Fiecare pe muzica lui, unii cu castile pe urechi. Era asa o priveliste neasteptata ca prima data am vrut sa ma intorc din drum, eram convinsa ca am gresit traseul. Dar vazandu-i pe altii cum se strecoara printre grupurile de dansatori, mi-am zis ca si asa ma ratacisem indeajuns, ce mai conteaza cateva minute:).

Am ajuns la locul de intalnire, apoi intr-un pub specific, “Lamb and Flag”, un loc mic, inghesuit, insa cochet. Avea si un semineu functional, iar la bar stateau vreo doi baieti care purtau kilt. Urmatoarea oprire: un restaurnat indian all-you-can-eat unde am degustat tot felul de chestii, care mai de care, fara sa stiu prea bine ce sunt. Imi dadeam seama cand mananc peste sau pui sau legume, dar toate condimentele si combinatiile dintre ele erau atat de gustoase si atat de deosebite ca as fi bagat in mine ca-ntr-un sac fara fund daca as fi putut.

In dimineata urmatoare am parasit cu regret orasul, am luat din nou metroul si trenul si autobuzul si apoi avionul acasa. Si-mi parea rau ca am stat atat de putin totusi, ca n-am apucat sa vad nici macar 1% din Londra, insa macar am ajuns sa-i simt pulsul, ca sa stiu data viitoare la ce sa ma astept.

Cu toate astea, nu cred ca m-as muta acolo. Given the choice, pana acum Barcelona ramane orasul in care as vrea sa traiesc.

This entry was posted in hmmm and tagged , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Londra

  1. dojo says:

    POZEE 🙂

    Inca nu am ajuns prin Londra si sper ca odata sa-mi plimb si io piciorusele pe acolo. Nici Barcelona nu am pe lista de “vazute”, deci mai e mult de calatorit. Probabil ca si io as alege eventual Spania, cuget ca-i clima ceva mai frumoasa. In Londra nu mi-ar face prea multa placere sa ma ploua aproape zilnic.

  2. Pingback: iYli | Ingredientul minune: dragostea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.