anurim

I woke up in the city that never sleeps:). Aici in Queens la var’mea totul e foarte calm si linistit. Blocuri dragute, toate cu fire escape, din caramida aparenta. Mici, de maxim 6 etaje.
Ieri, insa, in Manhattan, de fapt la Macy’s, am simtit ca ma ia un atac de panica de toata frumusetea. Nu ma mai tineau picioarele, nu mai stiam care e scara de coborare, nu voiam nimic decat sa ies. Am iesit repede de acolo, impiedicata, si am dat de puhoiul de oameni, ca roiul de albine… fuck, mi-am zis, n-am scapat nici aici!
Am traversat si m-am asezat pe o bancuta unde am tras doua tigari una dupa alta (din RO din aeroport n-am mai fumat pana ieri. Ciudat, nici n-am prea simtit nevoia). Mi-am revenit si am luat-o la picior din nou. Cu mai putin forte de data asta.
Dar azi e o alta zi:).
Si C. are dreptate: d-aia ma simt asa de normal in orasul asta, pentru ca vizual il cunosc demult, din toate filmele care m-au bantuit de-a lungul vremii. Iar eu, ca un adevarat fan Seinfeld si Sex &the City, am devorat cu ochii tot ce puteam din lumea aia. Asa ca acu, ajunsa aici, mi se pare ca totul e familiar. Plus ca nu te simti strain, aici sunt asa de multi “straini” ca abia auzi americaneste pe strada (in metrou ori e chineza, ori e spaniola).
Hai c-am fugit. babay!

This entry was posted on Tuesday, March 25th, 2008 at 2:57 pm and is filed under America. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.