anurim

Poate cuvantul gang va duce cu gandul la prostii, din nefericire nu e cazul :P. Me is workin’. Cam asta ar fi.

Am ajuns cu bine acasa. Duminica, asa cum ziceam in postul trecut:). Si de bine ce am revenit, luni dimineata am pornit viteaza spre munca. De obicei 335-ul vine bine. Luni am stat juma de ora, am renuntat si am venit cu metroul. Seara, un nene beat si in carje a taiat cu un catamai cutitul firul de siguranta de la ciocanelul cu care se sparge geamul in caz de urgenta din autobuz. Apoi a coborat urland ca nesimtitii aia nu-l lasa sa stea jos (desi statea jos).

In rest… mi-am cumparat un router wireless si sper ca azi sa reusesc sa-mi indeplinesc visul, acela de a sta cu laptopul in pat conectata la net:)). Numai ca, fiind Mac, s-ar putea sa am supriza sa nu fie asa de usor de instalat/configurat cum credeam. Ideea e ca pana in weekend vreau sa am net functional acasa.
Maine plec pentru o zi la Liubliana:). In weekend muncesc:).
Bine am revenit.

Dintr-odata am impresia ca nu mai am ce sa zic. Pentru ca nu fac nimic ca sa am ceva de spus. Pur si simplu. Stau la munca. Ma duc acasa. Ma joc cu Mika, eventual mananc ceva. Ma uit la stiri pe diverse canale, care mai de care. Zappez non-stop. Apoi trag de mine sa ma duc sa ma culc. Ma trezesc destul de devreme, insa lenevesc vreo juma de ora timp in care gandurile MELE se incurca cu cele de la munca. Pana la urma cele din urma castiga, asa ca, in timp ce ma spal pe dinti vad cu ochii mintii ziua care tocmai a inceput. De putine ori am dileme cu ce ma imbrac. Haine sunt destule in dulap, de ce as avea o problema cu asta? Cand ies din bloc imi infig castile in urechi si-i las pe dobro&craio sa se joace nitel cu auzul meu. In drum spre statia de autobuz imi setez starea: 1+2+am o stare:P. De exemplu azi dimineata era frig, insa era soare si asta mi-a placut. M-a binedispus instant. Drumul pana la munca nu-l simt. Ascult nebunii si de obicei sunt rupta de ce se intampla in jurul meu. Am acelasi loc in care ma postez, urc mereu pe usa din fata, validez cardul din reflex… Si ajung la munca.

Uneori citesc seara. Atunci e misto. Insa nu mereu am stare de citit, uneori vin acasa prea agitata, creierul meu e turat la maximum si setat pe alte chestii, asa incat cu greu ma pot concentra la altceva. Din cauza asta nu pot sa adorm prea devreme. Si apoi vine weekendul si ma relaxez putin, dar nu de tot, mereu sunt chestii la care ma gandesc, work-related.

Si atat.

Si atunci cum sa pot sa scriu ceva?

Am o saptamana absolut ingrozitoare. Daca pana acum credeam cu tarie ca it only gets better, ei bine m-am inselat profund. Nu numai ca za robi si joe sunt in concediu, iar ecostin e praf, mort, copt, prajit, cum vreti voi, dar nici eu nu sunt pe de-a-ntregul in birou si colac peste pupaza acum toata lumea vrea cate ceva important. Cel mai rau e ca eu imi doresc sa fac totul si sa iasa perfect. Numai ca vad cum se apropie vineri si nu va fi nimic gata.. iar asta ma umple de nervi, sincer.

Si nu stiu cum se nimereste ca in ultima vreme ma intreaba mai multe persoane: ‘da tu asa in rest ce mai faci? In viata ta personala’… si eu tac. Pentru ca nu am raspuns. Pentru ca ajung acasa si dorm. Pentru ca abia mai apuc sa mai vorbesc cu vreo prietena. Poate ca e vina mea si ma agit prea mult. Cand o sa cad, probabil ca atunci o sa ma invat minte.

Quite a crappy day today. I was incapable of thinking clear, of doing things, I felt like tied up. I would just stand in front of the computer trying to become coherent and categoric and decisive just as everyone around me expected me to be. Just that I wasn’t. I couldn’t. Then I got angry on my boss for not understanding this delicate situation. But he was right. I was @work. I was supposed to work at least in the low parameters.
But I kept thinking that this week I left the office at 10 almost every night. I generally do more than I am asked to do because this is how I feel like. I got involved. Can’t I be excused and understood for one miserable fucking day? Can’t he protect me? Is it so impossible for people around me to just understand that sometimes I CAN BE LOW?! But maybe this is the image I created for myself. I always take care of everybody. I never forget tasks. I am always responsible. Even annoying if you ask some of the guys. So when I am down, they cannot cope with it. They don’t understand. They just expect me to be as I usually am. So I guess I should just relax, take it easy, put a little distance between me and work.