“Capriciile” lui Paganini

Pe 19 mai am avut norocul, ca nu pot sa-i zic altfel, sa fiu cea care a castigat (prin tagere la sorti!) doua bilete la “Turneul Stradivarius” la un concurs pe blogul Cristinei Bazavan. M-am mirat foarte ca am castigat, eu niciodata nu am obtinut ceva printr-o tragere la sorti :). Dar de data asta planetele s-au aliniat si uite-ma cum, pe o ploaie torentiala, doar in sandale si cu blugii rupti, am ajuns la Sala Radio.

Eu am o slabiciune pentru vioara. Poate si pentru ca tata a fost profesor de vioara, iar eu n-am invatat sa cant niciodata la instrumentul asta. Acum vreo doi ani imi intrase in cap ideea ca as vrea sa invat, macar asa, putin, sa cant la vioara tatei, insa nu m-am mobilizat deloc, din pacate. Mi-am dat seama, totusi, ca sa ajungi sa manuiesti instrumentul asta e nevoie de mult timp si de rabdare, trebuie sa treci prin perioada indelungata in care nu-ti ies decat niste scartaieli care scot vecinii din minti ca apoi sa ajungi sa simti ca intr-adevar canti. Si nu m-am vazut in stare.

Asadar, manata de aceste sentimente amestecate, am purces sa-l ascult pe Tomescu cum canta Paganini. Au fost momente cand mi se parea ireal cum poate omul asta sa-si miste mainile pe instrument, cu o rapiditate si o dexteritate extraterestre. E foarte greu sa canti toate cele 24 de Capricii, sunt bucati dificile, necesita multa tehnica si evident, multa munca. Am avut senzatia, uneori, ca nici el nu respira pana cand nu termina o “fraza” complicata, vedeam cum intregul corp e incordat si concentrat pe o singura chestie: vioara.

Mi-a placut foarte mult. Insa, in economia spectacolului, as fi renuntat la anumite clipuri care se derulau in spatele violonistului, pe un ecran. Erau interesante cele care aratau cum se face o vioara, erau filmate de la sfarsit la inceput. Insa celelalte mai mult ma deranjau. Dar na, asta e doar parerea mea :).

Pe Alexandru Tomescu il mai puteti vedea pe 26 mai la Dumbraveni – Catedrala Armeneasca, pe 27 mai la Targu Mures, la Casa de Cultura Mihai Eminescu si pe 29 mai la Baia Mare, la Sala de concerte Rotary a Liceului de Arta. Cine poate si vrea, sa mearga. Merita.

Mai multe info despre turneu pe www.turneulstradivarius.ro

Posted in concerte | Tagged , , | Leave a comment

De pe alta planeta

De fiecare data cand plec din Bucuresti undeva la tara sau la munte, mi se intampla ca atunci cand ma intorc sa ma simt picata din alt univers. Asa si azi. Am fost vreo 3-4 zile la tara, undeva unde nu prea aveam semnal, nu-mi luasem net cu mine, intr-un loc unde iti auzeai gandurile, atat de liniste era, intr-un loc unde principala problema era daca o sa ploua la 2 sau la 3, ca ieri, ca sa stim daca o mai lungim pe dealul asta sau ne mutam pe terasa. Preocuparile zilnice, in afara de cateva chestii administrative, erau sa urmarim vrabiile care-si facusera cuib in pod, sub streasina, ce pomi au inflorit si cate mere o sa faca marul ala varatic din curte, cand il apuca cantatul pe cocosul pitic si ingamfat al vecinei… d-astea. Am fost absorbita de ultima carte de Salman Rushdie pe care am pus mana (Luka si Focul Vietii) si mi-am dat seama ca umblatul descult in iarba e cel mai misto masaj la talpi.

Iar azi m-am intors. Am stat ceva timp in trafic, la intrarea in Bucuresti, printre claxoane si tevi de esapament ale unor camioane din alta era, cu soferi isterici si imprevizibili. Am ajuns acasa si parca eram misplaced. Incepuse sa ma doara capul, sa fiu agitata, sa nu ma pot concentra la ce aveam de facut, ca si cum ceva era profund gresit in schema asta, in filmul asta care se derula acum in fata ochilor mei.

De la linistea aia de cu cateva ore inainte, de la mirosul de liliac inflorit si iarba cruda, la damful gazelor de esapament si in galagia asta de nedescris… cred si eu ca sunt confuza. Nu stiu cum putem sa traim asa. Nu stiu cum am ajuns sa vrem sa suportam tot haosul asta care e clar ca ne face rau. Mie mi-a venit sa fug inapoi.

Posted in hmmm | Tagged , , | 1 Comment

Atletii after hours

Joia trecuta mi-am luat avant si m-am dus la Puma Social Party, alaturi de alte cateva prietene blogosferice. Si dupa ce ne-am dat coate ca am intrat in acelasi timp cu Hagi si stateam la o masa lipita de cea a lui Guess Who si Puya, am inceput sa ne facem de cap la cabina foto sau sa ne hlizim la cei care jucau bowling sau biliard.

Insa mai important e ca Puma a dat startul unui concurs pentru atletii after hours. Se cauta, de fapt, echipa nationala de atleti after hours, campionii jocurilor darts, ping pong, bowling, fusball sau biliard. Concursul e in perioada 12 mai – 30 iunie si ce trebuie sa faci e sa incarci un clip cu tine facand unul din sporturile de mai sus pe pagina de Facebook Puma. Tot aici poti afla care sunt regulile si care sunt premiile. Din cate am vazut, printre premii se afla si o super bicicleta Puma (dupa care am “balit” si la petrecere).

Succes!Puma Social

Posted in hmmm | Tagged | Leave a comment

Cine tine scorul?

Caci joi o sa ma transform intr-un after-hours athlete la petrecerea Puma Social. Conceptul de “after-hour athlete” are legatura de fapt cu competitia. Cu spiritul de competitie, mai exact, si cu toti acei care inca se joaca, intr-un fel sau altul, chiar daca viata nu mai e ca la 10 ani.

Prima data am crezut ca n-o sa ma potrivesc eu cu cuvantul asta, atlet. Ca nu-s deloc sportiva, desi imi tot pun in cap sa devin, dar poate intr-o zi, cand o sa ma fac mare si responsabila, o sa ma apuc si de alergat in parc sau de mers la sala on a regular basis. Insa mi-am dat seama ca in competitie ma bag, daca ma distreaza jocul. Saptamana trecuta am jucat niste ping-pong, chiar daca nu ma pricep deloc, si am descoperit cu incantare ca nu-s chiar tuta. Iar acum vreo doua zile am incins un karaoke pe PS (parca asa era) unde se tinea un scor si era pe echipe, asa ca conta mult cine ti-era partener si ce melodie alegeai. Si ne distram copios, mai ales la scoruri stranse.

Asa ca am zis ca da, sunt si eu un after-hours athlete. Asa ca o sa ma duc la party joi si o sa vad eu la ce fel de sporturi “extreme” o sa ma bag.

Posted in hmmm | Tagged , | 1 Comment

Leapsa cu cititul

Ruxa ma provoaca din nou, cum numai ea stie, sa aleg o carte din biblioteca mea pe care sa o dau cuiva mai departe. Mi-e greu sa ma despart de carti, desi nu mai citesc ca inainte. Abia acum, de curand, am reusit sa termin carti (ceea ce e un record pentru mine, pana mai ieri le incepeam si le lasam balta). Insa cred ca voi putea darui “Jurnalul unei fete greu de multumit” a lui Jeni Acterian unei persoane speciale pentru mine: Maldita. Pentru ca sunt convinsa ca o sa aprecieze spiritul scriitoarei, am senzatia ca se aseamana, cumva, pe undeva, ele doua.

Si as vrea sa aflu si de la Ciupercutza si Iyli ce carti ar darui ele. Si cui.

Posted in hmmm | Tagged | 2 Comments

One moment in time

Am ramas un pic in urma cu scrisul, ma scuzati. Am cam fost ocupata cu viata asta, are momente tumultoase si clipe de liniste, iar atunci cand pot, caut liniste ca sa ma pot auzi.

Iar leapsa de la Costin m-a dus intr-una din zilele astea in trecut. N-a fost doar provocarea de la el, a fost si o madlena care m-a dus inapoi.

M-am vazut de parca eram acolo. In casa bunica-mii, pe la orele pranzului, vara. Soarele ardea, nu se auzea tipenie de om. Era o liniste cu care eram obisnuita atunci, toate verile le petreceam acolo si-n fiecare zi era la fel. Oamenii erau fie la camp, fie in casa, se adaposteau de arsita.

Bunica-mea dormea, eu stateam in “casa dinainte”. Nu puteam sa dorm, insa profitam de somnul ei sa-mi fac o cafea dulce cu mult lapte, sa fumez pe ascuns, sa ascult Dire Straits si sa scriu in jurnal. Stateam pe podea, cu spatele lipit de pat, ma uitam afara prin fereastra deschisa, muzica se auzea in surdina. Cafeaua si tigara si scrisul in jurnal, toate imi dadeau senzatia ca sunt pe cale sa fac ceva important cu mine, ca pot sa decid, ca pot sa schimb ceva din mine. Sau, mai degraba, sa-mi clarific lucrurile in cap, sa le vad dinafara si sa le pot privi de sus, ca apoi sa le pun in ordine. Nu aveam pe vremea aia, la 17 ani, mare branza de ordonat. Insa atunci, in dupa-amiaza aia, am trecut de la o nebuloasa la clarificarea de care aveam nevoie. Si-mi amintesc perfect senzatia, momentul, lumina, mirosul casei amestecat cu aroma cafelei si fumul de tigara, muzica si de mine cum eram atunci, nepoluata la cap, autentica.

Posted in aberatii | Tagged , | Leave a comment

2%

Pornesc de la ideea ca toti cei care ma citesc stiu ca pot redirectiona 2% din impozitul pe venit catre diverse fundatii sau organizatii pe care decid sa le sustina. Si sper ca o si faceti, e pacat sa-i lasati nefolositi. Nu de alta, dar multi oameni ar putea fi ajutati cu acesti bani pe care ii dati oricum statului.

Daca nu ati decis pana acum cui sa dati cei 2% din impozitul pe venit, poate va ganditi sa-i redirectionati pentru a-i ajuta pe copiii bolnavi de cancer. Trebuie sa descarcati formularul 230 de pe www.salveazavieti.ro (unde gasiti si toate lamuririle necesare), sa-l completati si sa-l trimiteti prin posta. Dureaza 37 de secunde, pe ceas. Think about it.

Posted in hmmm | Tagged , , | Leave a comment

Spring

Primavara asta imi place in mod special. O simt altfel decat altele, poate si pentru ca deschid ochii si ma uit in jur si-mi dau seama ca am uitat sa privesc unde trebuie. Poate suna un pic pretentios si literar, insa in mintea mea lucrurile incep sa se reaseze pe alte calapoduri. In alta ordine si cu alta valoare. Am dat, pana acum, prea multa importanta maruntisurilor, m-am impiedicat de ele si m-am enervat, am disecat cuvinte si gesturi si mai ales lipsa cuvintelor si a gesturilor. Am obosit. Si pana la urma tot Micul Print avea dreptate: on ne voit bien qu’avec le coeur. L’essentiel est invisible aux yeux.

Asa ca ma bucur sa vad magnoliile inflorite, zambesc dimineata cand e soare afara, imi amintesc sa rad mai des. Si-mi reconstruiesc incetul cu incetul interiorul.

Posted in aberatii | Tagged | 2 Comments

Olineritzele cu Farmec si armele lor

… deloc secrete:). Va povesteam acum o vreme (aici) ca m-am alaturat celei mai tari echipe din blogosfera intru castigarea unui minunat concurs organizat de Farmec. Pentru asta ne-am organizat si ne-am facut pagina de Facebook (just click on the button that says “LIKE” 🙂 ) de unde sa aflati ce zicem si ce facem si cum decurge treaba.

Si, ca sa vedem pe pielea noastra ce inseamna sa ai farmec, am primit in teste cateva creme Gerovital cu extract de floare de colt. Mie personal mi-a placut cel mai mult crema hidratanta de zi. Am inceput de putina vreme sa ma dau cu crema zilnic, iar pana acum am incercat diverse feluri de crema mai mult sau mai putin ok pentru tenul meu. Iar asta de la Gerovital se apropie cel mai mult de ce-mi doresc. E usoara, intra in piele imediat, nu-mi simt tenul uleios si lucios dupa ce ma dau cu ea, e discret, dar placut parfumata si imi face bine.

Serul contur pentru ochi si buze il folosesc acum preventiv, riduri in jurul ochilor sau buzelor nu am inca. Insa nu strica sa fii prevazator, asa ma dau silitoare cu serul contur. Iar demachiantul hidratant e foarte asemanator la textura cu crema hidratanta. Si foarte eficient.

Evident, cand o sa vin din calatoria de la Sighisoara, dupa ce vom fi castigat concursul :P, o sa fiu probabil in stare sa va spun si voua ce mi-au zis mie specialistii de la Farmec despre ingrijirea pielii. Insa pentru asta avem nevoie de sustinerea voastra. Asa ca like, share, RT, comment!

Posted in hmmm | Tagged , | 2 Comments

iChose leapsa

Prietena Ralu mi-a dat o leapsa acum ceva vreme la care abia acum ma invrednicesc sa raspund. E simpla si complicata in acelasi timp, te face sa te gandesti putin, mai ales daca te prinde intr-o stare meditativa cum m-a prins pe mine in seara asta.

SUNT, pentru majoritatea oamenilor, simpatica 🙂

AS VREA sa stiu ce vreau, uneori

PASTREZ toate vechiturile de care mi-e drag

MI-AS FI DORIT sa traiesc intr-un loc cu mai mult soare

NU IMI PLACE sa ma cert

MA TEM sa vorbesc in public

IMI PARE RAU cand tip la cineva

IMI PLACE sa rad

NU SUNT ambitioasa

DANSEZ like there’s no tomorrow

CÂNT din pasiune

NICIODATĂ nu spun niciodata

RAR mi se intampla sa am antipatii la prima vedere

PLÂNG mai mult la nervi

SUNT CONFUZĂ in ultima vreme, mai mult decat mi-as fi dorit

AM NEVOIE de rasfat

AR FI TREBUIT fiu mai importanta pentru mine

AŞ PUTEA s-o iau de la capat oricand

Cat am scris la ea, melodia de mai jos mi-a sunat in cap fara incetare.

Posted in aberatii | Tagged | Leave a comment