Am fost la mare weekendul asta (la mare=in Vama, asta pentru toti cei care ma intreaba “da’ unde la mare ai fost?” – eu de vreo 8 ani numai la Vama sau la 2 Mai ma duc) si parca n-as mai fi vrut sa plec. Asta si pentru ca ma asteapta o saptamana grea. Si dupa aceea mai multe saptamani grele. Si numai gandul la toata nebunia asta ma ingrozea, era intr-o asa contradictie cu loisiru’ de la Vama, incat nu-mi venea sa ma misc.

Plus ca, va zic sincer, io am uitat cum se intampla asta cu agatzatu’. In afara de faptul ca in tot Expiratu’ n-am vazut decat un singur baiat cute, atunci cand l-am revazut pe plaja, a doua zi, parca ca aveam 14 ani. Ma agitam, tzopaiam pe langa A cherry care zicea “Da’ mergi, tu, mai spre el, si da-ti palaria aia jos”:)).

It was fun. Of course, nothing happened. Ala era prea timid sa vina sa vorbeasca cu mine, iar mie nici nu-mi trecea prin cap sa fac asta. Plus ca nici nu cred ca ar fi fost nimerit, eu eram cu fetele, el era cu baietii, ce naiba sa-mi zica? Am ramas la stadiul de eye-contact.

Dar eu zic ca practica e mama invataturii, sau cum era proverbul ala, asa ca o sa vedeti voi in cateva luni ce lectii o sa dau, mai ceva ca fata aia… cum naiba o chema…a, Carrie Bradshaw:P.