Asa mai traieste si blogul asta, de pe urma lepselor bine plasate de prietenele mele blogosferice. Astazi a venit si randul Malditei sa ma ia la intrebari si credeti-ma, nu e o leapsa prea usoara. Trebuie sa-mi povestesc viata ( :))) ) in cateva randuri. Hm. Pregatiti-va pentru un post lung si boring.
La un an eram blonda si aveam ochii verzi. Si radeam tot timpul, apparently
La doi ani imi amintesc ca ai mei m-au dus la un studio foto unde am facut niste poze dragute. Ei zic ca e imposibil sa-mi amintesc, ca eram prea mica
La trei ani m-am dus la mare cu mama si bunica. Mama era insarcinata cu frati-mio si eu eram convinsa ca copilul iese prin buric. Logic, oarecum.
La patru ani m-am dus la gradi la bunica-mea la tara. Era frumos pentru ca era program scurt, aveam un nuc in curte si mai mult stateam afara decat inauntru. Cred ca tot atunci m-am imprietenit cu prietena mea cea mai buna ever, Ioana.
La 5 ani tot la tara eram si mi se parea ca fratele meu are cel mai frumos par din lume, lucios, negru si ondulat. He still does. Cred ca p-atunci le-am cunoscut si pe restul prietenelor mele de la tara din vremea aceea si am invatat sa citesc.
La 6 ani ai mei au decis ca e cazul sa ma duc la gradinita la Deva. Era d-aia cu program prelungit si, desi n-am plans niciodata cand ma lasau acolo, mi se facea inima cat un purice cand uitau sa ma ia. Tot atunci m-am dus la balet cateva luni si am primit o vioara mica de ziua mea. N-am invatat niciodata sa cant la vioara, tata nu avea rabdare sa ma invete.
La 7 ani fara vreo 2 luni m-am dus la scoala. Mari emotii. Luat premiul I, coronita, alea alea. De 1 iunie am cazut cu genunchiul intr-un ciob care mi-a facut o rana destul de adanca si care mi-a lasat o cicatrice vizibila si azi.
La 8 ani m-am mutat la o alta scoala pentru ca invatatoarea iesise la pensie. Atunci mi-am cunoscut majoritatea colegilor din generala si liceu. Nice folks:). Cred ca tot p-atunci m-au facut si pionier. Terrible aratam cu pampoanele alea in cap.
La 9 ani cred ca ma chinuia mama cu olimpiada la romana, cu meditatii la engleza, si eram indragostita lulea de Ciprian. Am facut oreion, varicela, pojar… you name it. Si am citit tot felul de carti de la mama de la biblioteca.
La 10 ani am plans cu lacrimi de crocodil ca am terminat clasa a IV-a. Mi se parea ingrozitor ca nu mai e “tovarasa” cu noi, ci tot felul de straini haini.
La 11 ani – Revolutia. La o zi dupa ziua mea de nastere l-au executat pe Ceausescu. Also known as anul in care am ars slanina. Cateva luni mai tarziu plecam prima data in Franta cu mama. Cred ca m-a traumatizat tare experienta, caci nu-mi amintesc mare lucru.
La 12 ani m-am indragostit prima data de un pusti care s-a purtat cam urat cu mine. Apoi de fratele mai mare al prietenei mele Ioana. Am inceput sa tin un jurnal. Primul caiet scris a fost ars la sfatul bunica-mii, sa nu cumva sa-l gaseasca mama si sa-l citeasca.
Pe la 13 ani (cred) iubeam un baiat care nu stia ca exist, ma duceam la olimpiada la romana, engleza, franceza, citeam “Ciresarii”, “Winnetou”, “La Medeleni” si tot ce prindeam de prin biblioteca si ma credeam urata. Scriam jurnal in alfabetul Morse.
La 14 ani il iubeam pe Michael Jackson si am suferit ca nu m-a lasat mama la concert. Tot p-atunci am fost prima data traducator pentru un grup de indonezieni veniti la Deva la un festival de folclor. Ei erau toti cam de varsta mea, engleza o stiau la fel de bine ca mine, ne-am inteles de minune.
La 15 ani eram la liceu, participasem (spre rusinea vietii mele ever since) la Miss Boboc, cand m-au scos prima din concurs :(( (deci va inchipuiti ca eram convinsa ca sunt urata). Atunci, insa, l-am cunoscut pe primul om care m-a sarutat, primul meu prieten, Mihai.
La 16 ani am inceput sa fumez in gradina bunica-mii de la tara, cu Ioana. Flirtam cu diversi tineri, dar nu mi-i amintesc pe toti asa ca aia e. Am plecat in Franta o luna, am ajuns prima data la Roma si la Venetia, insa doar in trecere.
La 17 ani am stat o saptamana in Italia, o vara apoi la mine la tara, ascultand pe repeat Dire Straits si Sam Cooke si scriind in jurnal. Din nou am facut pe traducatorul pentru niste danezi simpatici. Cazut cu tronc un baiat ungur cu plete si ochii albastri, care apoi mi-a trimis o scrisoare in care zicea “imi plac vodka, tigarile si TU”. Nu i-am raspuns niciodata.
La 18 ani l-am cunoscut pe Vali, fell in love completely. Apoi BAC si admiterea la minunata Facultate de Limbi si Literaturi Straine, Universitatea Bucuresti. Life changed. A murit bunica-mea.
19 ani – primul an de facultate, cunoscut pe Mihai, life was hippy and easy.
20 de ani – mutat in camin, in Regie. Things were getting crazy. 4 restante anul ala. Cunoscut pe C., life was about to change again.
21 de ani – mutat cu Ana intr-o garsoniera. Schimbat complet perspectiva asupra unei relatii
Pentru urmatorii 10 ani, va rog cititi postul asta, ca nu mai am rabdare sa scriu iar. Si apoi postul asta.
La 31 de ani n-am facut, cred, nimic notabil. It’s just that I feel like I’m changin’.
(Pfiu, ca lung a fost!). Nu stiu zau pe cine sa pricopsesc cu leapsa asta, asa ca va las pe voi sa o preluati, care cum vreti:).
