Acum stiu

Posted on March 6, 2013 by Anurim

De ceva vreme incoace imi tot amintesc chestii din copilaria mea de la Deva. Azi, de exemplu, un chenar mi-a amintit de interesul ciudat pe care il aveam pentru anunturile mortuare puse pe gardul bisericii de langa piata din Deva. Era o hartie-tip, cu chenar lat negru, pe care scria numele mortului, ce varsta avea si cand o sa fie inmormantarea. Mereu ma uitam daca mai aparea un anunt nou si citeam de cateva ori numele si varsta omului. Si apoi imi imaginam lucruri despre decedat, viata lui, cam cum arata, cum or sa planga ai lui dupa el/ea. Cu filmele astea in cap ma indreptam spre scoala.

Mi-am amintit si ca, atunci cand eram foarte mica, tata s-a gandit sa ma inregistreze pe o caseta audio zicand povesti si poezii. Asa am ajuns sa am caseta mea si frati-mio caseta lui, sunt niste amintiri foarte amuzante, cu o Miruna care zice “Uşleţu’ lăpuş” si apoi o strofa din care nu intelegi nimic decat “Dai din coada, dici ca nu!” de unde deduc ca era o poezie cu Zdreanta :))). Am gasit caseta cu pricina la mama acasa, am ascultat-o aseara dupa extrem de multa vreme.

Apoi toata noaptea l-am visat pe tata. I-am auzit vocea in vis, vocea aia de pe caseta, mergeam sa ma invete ceva, eram veseli. De dimineata mi-am dat seama ca, de fapt, ce m-a atins cel mai tare din toata auditia nu au fost povestile mele de copil, ci vocea aia a tatei pe care nu o tinusem minte. O voce calda, rabdatoare, era amuzat, era atent. Si am avut dintr-o data revelatia ca, dupa 10 ani de la moartea lui, am gasit cumva dovada ca tata m-a iubit.

Stiu, suna prostesc. Dar el era genul de om care nu arata ce simte, nu i se parea barbatesc sa fie prea emotional. Ma alinta cu “Mirunelu'” si ma mangaia uneori, insa de obicei aveam o relatie tata-fiica utilitara. Nu stiam ce e in el. Desi era bolnav, pentru mine tot socanta si brusca a fost moartea lui. Nimic n-a mai fost la fel apoi si abia dupa ce am reusit sa-mi reasez existenta in alti parametri si s-o stabilizez cumva, am inceput sa ma gandesc cu adevarat la el. Nu m-am impacat niciodata cu ideea ca abia incepusem sa-l deslusesc si a disparut.

Dar acum stiu. Si cumva m-am impacat si cu disparitia lui prematura. Pentru ca stiu ca tata m-a iubit.

Posted in hmmm | Tagged | 2 Comments

My New Age self

Posted on February 23, 2013 by Anurim

am dat peste o pagina pe net care imi spune tot felul de nazbatii despre ziua mea de nastere. De la zodiacul mayas, la cel egiptean, la ce piatra mi se potriveste si cu ce numar ar trebui sa ma cuplez, toate astea le-am aflat de AICI.

Si iata ce se spune despre mine :))

24 December 1978

Your date of conception was on or about 2 April 1978 which was a Sunday.

You were born on a Sunday
under the astrological sign Capricorn.
Your Life path number is 7.

Your fortune cookie reads:
Nature, time and patience are the three best physicians.

Life Path Compatibility:
You are most compatible with those with the Life Path numbers 1, 5 & 7.
You should get along well with those with the Life Path numbers 4 & 22.
You may or may not get along well with those with the Life Path number 9.
You are least compatible with those with the Life Path numbers 2, 3, 6, 8 & 11.

The Julian calendar date of your birth is 2443866.5.
The golden number for 1978 is 3.
The epact number for 1978 is 21.
The year 1978 was not a leap year.

Your birthday falls into the Chinese year beginning 2/7/1978 and ending 1/27/1979.
You were born in the Chinese year of the Horse.

Your Native American Zodiac sign is Goose; your plant is Bramble.

You were born in the Egyptian month of Famenoth, the third month of the season of Poret (Emergence – Fertile soil).

Your date of birth on the Hebrew calendar is 24 Kislev 5739.
Or if you were born after sundown then the date is 25 Kislev 5739.

The Mayan Calendar long count date of your birthday is 12.18.5.9.2 which is
12 baktun 18 katun 5 tun 9 uinal 2 kin

The Hijra (Islamic Calendar) date of your birth is Sunday, 23 Muharram 1399 (1399-1-23).

The date of Easter on your birth year was Sunday, 26 March 1978.
The date of Orthodox Easter on your birth year was Sunday, 30 April 1978.
The date of Ash Wednesday (the first day of Lent) on your birth year was Wednesday 8 February 1978.
The date of Whitsun (Pentecost Sunday) in the year of your birth was Sunday 14 May 1978.
The date of Whisuntide in the year of your birth was Sunday 21 May 1978.
The date of Rosh Hashanah in the year of your birth was Monday, 2 October 1978.
The date of Passover in the year of your birth was Saturday, 22 April 1978.
The date of Mardi Gras on your birth year was Tuesday 7 February 1978.

As of 2/22/2013 5:34:51 AM EST
You are 34 years old.
You are 410 months old.
You are 1,782 weeks old.
You are 12,479 days old.
You are 299,501 hours old.
You are 17,970,094 minutes old.
You are 1,078,205,691 seconds old.

Celebrities who share your birthday:
Ryan Seacrest (1974) Ricky Martin (1971) Mary Higgins Clark (1929)
Ava Gardner (1922) Howard Hughes (1905) Johnny Gruelle (1880)
Kit Carson (1809)

Top songs of 1978
Night Fever by Bee Gees Shadow Dancing by Andy Gibb
Le Freak by Chic Stayin’ Alive by Bee Gees
Kiss You All Over by Exile Boogie Oogie Oogie by A Taste of Honey
Baby Come Back by Player MacArthur Park by Donna Summer
Thicker Than Water by Andy Gibb Three Times a Lady by Commodores

Your age is the equivalent of a dog that is 4.88414872798434 years old. (You’re still chasing cats!)

Your lucky day is Saturday.
Your lucky number is 8.
Your ruling planet(s) is Saturn & Uranus.
Your lucky dates are 8th, 17th, 26th.
Your opposition sign is Cancer.
Your opposition number(s) is 2 & 7.

Today is not one of your lucky days!

There are 305 days till your next birthday
on which your cake will have 35 candles.

Those 35 candles produce 35 BTUs,
or 8,820 calories of heat (that’s only 8.8200 food Calories!) .
You can boil 4.00 US ounces of water with that many candles.

In 1978 there were approximately 3.1 million births in the US.
In 1978 the US population was approximately 203,302,031 people, 57.4 persons per square mile.
In 1978 in the US there were approximately 2,152,662 marriages (10.1%) and 1,036,000 divorces (4.9%)
In 1978 in the US there were approximately 1,921,000 deaths (9.5 per 1000)
In the US a new person is born approximately every 8 seconds.
In the US one person dies approximately every 12 seconds.

In 1978 the population of Australia was approximately 14,430,830.
In 1978 there were approximately 224,181 births in Australia.
In 1978 in Australia there were approximately 102,958 marriages and 40,608 divorces.
In 1978 in Australia there were approximately 108,425 deaths.

Your birth flower is POINSETTIA

Your birthstone is Blue Zircon

The Mystical properties of Blue Zircon

Zircon helps one be more at peace with oneself.

Some lists consider these stones to be your birthstone. (Birthstone lists come from Jewelers, Tibet, Ayurvedic Indian medicine, and other sources)

Blue Topaz, Ruby, Lapis Lazuli

Your birth tree is

Apple Tree, the Love

Of slight build, lots of charm, appeal and attraction, pleasant aura, flirtatious, adventurous, sensitive, always in love, wants to love and be loved, faithful and tender partner, very generous, scientific talents, lives for today, a carefree philosopher with imagination.

There are 306 days till Christmas 2013!
There are 319 days till Orthodox Christmas!

The moon’s phase on the day you were
born was waning crescent.

Posted in LoveLife | Tagged , , | 1 Comment

Am visat dans

Posted on February 22, 2013 by Anurim

am inceput sa keep track of my dreams lately. Uneori imi amintesc intreaga poveste. Alteori imi amintesc franturi si senzatii. Mai ales senzatii. Le simt in muschii coapselor, cand ma trezesc dimineata, in gambe, in talpi.

Acum vreo luna – doua, visam ca schiez. Imi simteam tibia pe clapari, tensiunea din gambe, senzatia aia ciudata ca o sa zbor, atat de repede merg.
Dar cel mai mult am visat ca dansez.

Noaptea trecuta dansam fluid, asa cum imi doresc in secret sa pot, la un moment dat. Sa ma misc precum apa. Sa nu se simta oasele din corp, doar 70% apa, sau cat avem noi in corp. Dansam intr-un ambient luminat doar de cateva reflectoare, dansam cu un baiat inalt si foarte gratios.

Acum vreo saptamana am dansat dinamic. Partenerul meu din vis imi dadea un simplu impuls, iar eu zburam; imi luam avant cu mana si, in loc de o pirueta dezechilibrata, cum sunt in stare sa fac in realitate, pluteam intr-o rotire gratioasa, timp in care ma si desprindeam nitel de pamant. Dansam foarte spectaculos, fara frica si fara jena. Fara nici un fel de constrangeri, limitari, temeri. Doar cu bucuria aia simpla a corpului care se misca in voia lui. Si cu incantarea ca uite, uite ce pot sa fac! Uite pana unde ridic piciorul! Uite cum ma pot invarti, suci, rostogoli!

Dupa visul asta m-am trezit cu o senzatie de zbor in picioare. Nu stiu cum sa o explic, dar simteam ca picioarele mele fusesera folosite la zburat, nu la mers :).

In alte dati visez cu ochii deschisi, in functie de muzica. Imi apar in cap imagini dansante, vad miscarile, la fel de imposibile pentru mine acum ca cele din visul de mai sus, dar frumoase, senzuale de cele mai multe ori, erotice chiar, pasionale, dar si chinuite, disperate, furioase. In timp ce imaginile imi curg in cap, imi simt muschii incordandu-se, ca si cum acolo, in interior, pe sub piele, ei fac miscarile alea la scara mica, in secret, la fel ca visul meu cu ochii deschisi.

Posted in aberatii | Tagged , | Leave a comment

Ce aude biciclistul in trafic

Posted on October 7, 2012 by Anurim

Poate ar fi fost mai nimerit sa scriu “biciclista”, dar na… Ideea e ca in seara asta, in timp ce bicicleam spre casa, m-am gandit ca ar trebui sa adun undeva, pe categorii, ce mi-au auzit urechile de cand merg cu bicicleta zilnic.

Asadar

REPLICI DE REBUS
“Fataa, fataaa, vezi ca se invarte roata”

REPLICI CU SIMT CIVIC
“Unde e echipamentul DE NOAPTE???”
“Auzi, dar noua nu ne dai prioritate?” (Zisera doi burtosi pe o straduta necirculata, fara trecere de pietoni)
“Da’ claxoneaza, fa…. (nenea care vinde fructe pe pista de biciclisti)

REPLICI DIN AUDI/X5/BMW SAU ALTE D-ASTEA
“Ai prins 50 la ora? Haide, haide, mai repede!”

REPLICI PORNO
“A cazut lantu’, a intrat …. in gura”

Lista in curs de actualizare

La astea se adauga o serie de onomatopee pe care unii de straduiesc sa le urle cat mai aproape de mine, in timp ce eu ma concentrez sa ocolesc gropile, sa nu deranjez soferii etc. Variaza de la “uaaaaaa”, “uaaaaaai”, “uhaaaaaa” la simplul “aaaaaaaa”. Si, sa nu uitam, claxoanele. De la soferul unui troleu pe ruta lui 90 care a decis ca e bine sa ma claxoneze cand era la mai putin de juma de metru de mine, la nemernicul cu nush ce masina smechera care a claxonat in spatele meu cand mai avea nitel si se urca pe mine, ca doar d-aia are atitia cai putere, sa si-i arate.

Posted in aberatii | Tagged , | 2 Comments

De ce mi-a placut la Amsterdam

Posted on October 1, 2012 by Anurim

Eheeee, veti zice, cum adica, ce intrebarea e asta, de ce ti-a placut la Amsterdam?? E clar, e evident, e ceva ce nu trebuie scris ca e subinteles!

Ei bine, nu.

Nu mi-a placut la Amsterdam pentru ca poti fuma iarba legal si pentru ca te poti plimba printr-un cartier unde sexul e asa de “in the open” ca pentru unii mai slabi de inger poate fi … tulburator. Nici pentru ca e un oras curat si civilizat, asa cum noi romanii suntem obisnuiti, cliseic, sa zicem. Ca mereu in alta parte e mai curat, mai civilizat decat la noi. Nu zic ca e gresit buff, doar ca mereu aud vorba asta, orice-ar fi.

Mi-a placut pentru ca oamenii aia isi dau silinta sa traiasca frumos. M-a impresionat, mai mult decat in alte orase (sau poate am fost eu mai sensibila decat de obicei), grija pentru detalii, dragalaseniile din orice colt de strada sau de cladire, lucrurile astea pe care le observi mergand pe jos sau cu bicicleta. Flori peste tot, culoare in orice. Mi-a placut pentru ca totul parea confortabil, facut pentru usurarea oricarui demers, poate tocmai ca sa combata clima aia ingrozitoare si limba pasareasca pe care o vorbesc. Nu, gresesc, pasaresti sunt ceha si poloneza, asta e semi-pasareasca.

Si m-am intors cu intrebarea asta in cap, o repet cu obstinatie oricui ma intreaba cum a fost in calatorie: da’ la noi de ce nu se poate? De ce noi nu putem / nu vrem sa facem sa fie frumos unde traim? De ce ne ingropam in gunoi, de ce nu avem grija de niste flori, de ce nu ne jucam putin cu culorile, de ce orice spatiu care se amenajeaza arata complet neconfortabil?

Eu zic ca e doar o problema de perceptie si de initiativa. Cred ca oricare dintre noi, individual, poate face ceva, oricat de mic. Ca pana la urma pentru el/ea o face. Sa pui trei ghivece de muscate si sa vopsesti o bancuta nu cred ca inseamna mare branza. Niste munca, interes, atentie din partea ta, omule care faci. Atat.

Posted in hmmm | Tagged , | 4 Comments

Anurim cea mondena

Posted on June 22, 2012 by Anurim

E o auto-ironie in titlu. Astia care ma stiti, v-ati dat seama. Pentru ca Anurim si mondenitatile e ca baba si mitraliera (sau “baba si chilotii”, desi acum n-as putea sa spun de ce, cand eram mici, dadeam acest maxim de incompatibilitate unei combinatii cum e asta :)). Cred ca pur si simplu ne placea sa zicem “chiloti”). Nu stiu sa ma adaptez unui mediu in care aparentele troneaza. In care sunt fotografi si cameramani care vaneaza vedete, si vedete care vin gata de pozat, fara cea mai mica imperfectiune, cu zambetul cuceritor mereu la indemana.

N-as putea sa suport sa maschez ca ma rod pantofii, ca nu-mi place pe tocuri, ca e prea cald, ca fardul asta imi nenoroceste tenul si sa afisez un zambet candid, sarmant, sa sorb din cocktail si gata. Eu, in schimb, am acest talent de a ma trezi cumva, sub forma de “atarnache”, cum m-a poreclit Robi candva, la diverse evenimente mondene. Nu sunt niciodata imbracata cum trebuie, ba mai mult, am tendinta sa gafez intr-una, spre iritarea sau amuzamentul celor din jur. Uneori apar in poze cu domnisoare bine aranjate. Eu arat ca venita din padure, transpirata, cu casca de bicicleta la indemana. Si in poza apar accidental, numai pentru ca nu mi-am dat seama ca acolo se face o poza, iar eu scot cate un cap de dupa rochii de matase, curioasa sa vad ce se intampla acolo de e adunata lumea :). Alteori dau din maini prea tare, gata sa rastorn tavi cu mancare frumos aranjata purtate de chelneri reverentiosi. Se mai intampla sa gasesc singura imperfectiune in podea si sa ma impiedic cumva de ea, sa cad, sa sparg cate ceva, sa vars un pahar, sa mor de cald de curg apele pe mine si sa ma sterg cu poalele bluzei, ca in curtea scolii.

Si in tot acest timp ma simt complet din alt film, cu toate astea insist sa fac fata si sa ma port cuviincios, sa nu stric treaba, sa ma imprietenesc cu lumea, sa fie bine. Si mereu plec cu o senzatie de jena. Imi amintesc pe repeat anumite momente si ma gandesc c-am fost penibila. Ca unii au ras de mine. Sau cel putin m-au privit de sus. Si tot incerc sa-mi spun ca de fapt n-ar trebui sa-mi pese.

Posted in aberatii | Tagged , | 5 Comments

I DO have a blog

Posted on June 14, 2012 by Anurim

Nu mai tin minte de cate ori am deschis wordpressul sa scriu ceva, aveam senzatia ca imi va iesi asa, pur si simplu, ca de obicei. Credeam ca atunci cand o sa vad spatiile astea necompletate o sa am o tendinta naturala spre a le umple, ca imi va placea sa scriu si ca ma voi bucura ca pana la urma am tras de mine sa deschid calculatorul, netul, wordpressul. Dar n-a fost asta. Ma trezeam ca nu VREAU sa scriu. Ca nu am ce, ca tot ce traiesc prefer sa traiesc in mine, fara sa mai povestesc nimanui. Ca-mi place sa ma entuziasmez de lucruri IRL (in real life) mai mult decat orice altceva.

Apoi am citit postul Alinei si am inteles-o perfect, intr-un fel m-am simtit usurata ca nu sunt singura in aceasta situatie ciudata si da, sterila, a numit-o ea bine. Si imi acceptam neputinta fara sa ma mai enervez fara sens. Cand mi-am facut lista cu lucrurile care imi plac, scrisul nu a fost acolo. Nu neaparat ca nu-mi mai place sa scriu, pur si simplu cred ca trec printr-o repozitionare fata de scris, printr-o schimbare a motivelor pentru care scriu si pentru care am un blog.

Mi-am dat seama in aceasta prima jumatate de an ca de fapt nu tin deloc sa fiu parte dintr-o comunitate blogosferica, nu ma intereseaza ce trafic am, ce page rank am, cine mi-a dat link, daca cineva m-a invitat sau nu la un eveniment. Poate ca eu nu sunt blogger, desi am blog. Poate ca eu prefer sa raman la motivele initiale ale intemeierii blogului, nu sa trec la altele mai pragmatice, nisate, specializate. Nu o sa scriu niciodata despre cifre, trafic, viata de om care munceste in online. Nu am nici un plan, strategie, viziune legate de blog. Nimic. Nu vreau sa fac bani cu el, nu vreau sa ajung celebra cu el. Nu vreau nimic.

Imi doresc doar sa regasesc acea placere a scrisului. Sa simt din nou cum ma mananca degetele sa scriu. Cum mi se inlantuie frazele in cap si ma grabesc sa ajung acasa sa scriu. Cum uneori rad ghidus ca am in cap o idee de post la care unii ar face niste fetze-fetze. De toate astea mi-e dor, senzatiile astea le vreau inapoi. Si mi-am dat seama ca au disparut in momentul in care a inceput sa-mi pese prea mult de campanii, de “online”, de blogosfera si prea putin de scris cu adevarat.

Asadar, Costin, dragul meu, aceasta “baba trista si obosita” iti multumeste pentru incurajare. Nu ma simt nici baba, deloc obosita. Pur si simplu acum sunt ca un sarpe care scapa de pielea veche pentru una noua. E un proces din care ramane doar ce e esential, misto, interesant, doar ce-mi place si ma entuziasmeaza CU ADEVARAT. Am subliniat cuvintele astea pentru ca e important sa fii sincer mai ales cu tine insuti, desi nu e neaparat la indemana.

Am un blog. Ce o sa ramana din el, cum se va transforma si ce o sa fac cu el mai departe, vom vedea.

Posted in hmmm | Tagged , | 3 Comments

Pacaleala cu arta pisiceasca

Posted on May 6, 2012 by Anurim

Se facea ca era o sambata insorita de aprilie. O lalaiam pe veranda unei case frumoase si incercam sa-mi gasesc o ocupatie. Descopar o carte pe care scrie “Why cats paint”. Ei dracie, imi zic, pisicile astea asa destepte or fi incat pot si sa picteze?

O deschid si incep sa citesc. Parea extrem de bine documentata si serioasa. Si explica cum inca din cele mai vechi timpuri, de pe vremea egiptenilor, pisicile desenau, lasau urme cu labutele, urme care, in vremurile noastre, au capatat chiar un sens. Erau pisici pozate uitandu-se la fotografii cu picturi celebre de Van Gogh sau Monet si pe care ar fi incercat sa le imite, doar ca ele le faceau cu capul in jos, ca cica asa vad ele imaginea.

Dupa toate explicatiile astea, si altele, de ordin tehnico-stiintific, cu diverse teorii biologice despre tendinta spre arta a animalelor si a felinelor in special, urma o lista cu 12 artisti felini. Cascam ochii cat cepele vazand matzele in actiune, pictand adicatalea, plus ca pozele erau insotite de explicatii “profesioniste”, ca orice lucrare de arta. De exemplu “Red Colour Day, oil on canvas, 15x20cm, Museum of Non Primate Art, Tokyo, 1990” – ceva de genul. Si era lucrarea cu artistul pisicesc alaturi, de nu-mi venea sa cred ochilor ce vad.

Mi-au ramas in cap toate detaliile si o si vedeam pe Mika apucandu-se de pictat. Ma gandeam unde anume sa-i amenajez spatiul de lucru si cum anume sa o fac sa inceapa. A doua zi, duminica, am povestit si maica-mii si Cristinei si Malditei toata tarasenia. Mama, evident, zice “No, apai nu cred eu asa ceva” (bine, ea era de fapt mai interesata de faptul ca animalele vad imaginea invers. Si ma intreba “Cum adica, Mooky ma vede pe mine cu capu-n jos?” :))) ).

Luni, cand sa fac niste research despre arta pisiceasca, descopar… nimic pe Google. Nici un curent, nici un artist, nimic. Doar un link spre Wiki la un articol despre cartea cu pricina, despre care se zicea ca e “comedy book”. ADICA ERA LA MISTO!!! Jizas, imi zic, da’ cum dracu’ nu m-am prins ca era la misto? Da, am ras la pozele alea (facute in Photoshop, BTW), dar am crezut ca sunt oameni atat de nebuni pe lumea asta incat sa se apuce sa-si faca pisicile artisti. Iar eu eram unul dintre ei :D.

Extrem de dezamagita eram. Dar, vorba prietenului Bodo, bine ca nu m-am apucat sa pun pisica sa deseneze ca dup-aia sa ma supar si sa cred ca e proasta pentru ca nu scoate nimic :)). Oricum, daca mai pun mana pe cartea aia, cred ca m-as distra si mai tare pentru ca n-as mai lua-o asa de in serios.

Posted in aberatii | Tagged , | 4 Comments

Bilant de biciclista

Posted on March 24, 2012 by Anurim

Cam acum un an pe vremea asta am mers prima data cu bicicleta prin Bucuresti. Mi-era frica si de umbra mea pe asfalt, orice groapa sau denivelare era o provocare, nu mai vorbesc de borduri, pietoni, masini.

Prin vara mi-am luat bicicleta, cred ca are aceeasi varsta cu mine, e olandeza si e cam grea. E o bicicleta de strada, fara suspensii ca astea de munte, ceea ce o face cam greu de manipulat prin oras. Cu toate astea, n-am pregetat sa merg cu ea pe distante destul de mari, mai ales in weekend, cand nu sunt asa de multe masini. La inceput ma speriau intersectiile, claxoanele, autobuzele si troleibuzele trecand in viteza pe langa mine, cainii de pe stradute, soferii care nu ma vedeau. Eram nesigura, eram incordata si de cele mai multe ori preferam sa o iau pe trotuar, sa nu ma mai complic.

Anul asta, imediat ce a dat caldura, am reluat bicicleala. De data asta lucururile sunt mult mai echilibrate. Nu mi-e frica in trafic, prefer sa merg pe sosea decat pe trotuar, nu ma mai sperie traficul, nu-mi mai tremura mainile pe ghidon cand ajung intr-o intersectie complicata si nici n-o mai traversez pe la trecerea de pietoni. Insa am inceput sa ma infurii din ce in ce mai tare pe diverse lucruri:
– pistele pentru biciclete sunt o bataie de joc. Nu am cercetat, dar sper ca nimeni de la primarie nu se lauda cu pistele existente in orasul asta. Meschine, pline de gropi, pe un trotuar ingust de cele mai multe ori, pe unde de obicei trec oameni si pe care, aproape intotdeauna, sunt parcate masini. Nu ai cum sa le folosesti. Sunt putine cele care merita cu adevarat, asa ca prefer sa merg pe sosea
– acolo, alta dandana. Pentru ca trebuie sa ma strecor si eu pe unde pot, principala grija e sa pot sa inaintez fara sa patesc ceva nasol: sa dau intr-o groapa, sa ma loveasca vreo masina, sa lovesc pe cineva pentru ca ma uit dupa gropi si soferi care nu ma vad. Va inteleg ca sunteti si voi tracasati, mai soferi. Insa cand conduci catamai magaoaia, cum ar fi un autobuz, sa zicem, si treci pe langa mine in viteza, la nici juma de metru distanta, claxonand puternic in acelasi timp, nu cred ca mai tine de cat de nasol e in trafic. Mai ales ca soseaua era goala.
– ar fi dragut ca magazinele astea mai mari sa aiba si cateva, nu multe, locuri de parcare pentru biciclete. Nu hipermarketurile, astea din oras

In afara de toate aceste neajunsuri (si inca altele, dar eu nu sunt o persoana prea mofturoasa, iau lucrurile asa cum sunt si incerc sa ma adaptez la ele), cel mai bun start pentru o zi este un drum cu bicicleta. Imi da energie, imi pune sangele in miscare, ma pot concentra mai bine dupa, e ca si cum as merge la sala. Si-n plus, de pe bicicleta Bucurestiul se vede altfel. Uneori e fermecator, mai ales acum, primavara.

Posted in hmmm | Tagged | 4 Comments

Cineva mi-a zis

Posted on March 19, 2012 by Anurim

Daca tot nu scriu, macar niste muzica sa va mai pun din cand in cand 🙂

Posted in LoveLife | Tagged , | Leave a comment