Trei decenii si un pic

Asa mai traieste si blogul asta, de pe urma lepselor bine plasate de prietenele mele blogosferice. Astazi a venit si randul Malditei sa ma ia la intrebari si credeti-ma, nu e o leapsa prea usoara. Trebuie sa-mi povestesc viata ( :))) ) in cateva randuri. Hm. Pregatiti-va pentru un post lung si boring.

La un an eram blonda si aveam ochii verzi. Si radeam tot timpul, apparently

La doi ani imi amintesc ca ai mei m-au dus la un studio foto unde am facut niste poze dragute. Ei zic ca e imposibil sa-mi amintesc, ca eram prea mica

La trei ani m-am dus la mare cu mama si bunica. Mama era insarcinata cu frati-mio si eu eram convinsa ca copilul iese prin buric. Logic, oarecum.

La patru ani m-am dus la gradi la bunica-mea la tara. Era frumos pentru ca era program scurt, aveam un nuc in curte si mai mult stateam afara decat inauntru. Cred ca tot atunci m-am imprietenit cu prietena mea cea mai buna ever, Ioana.

La 5 ani tot la tara eram si mi se parea ca fratele meu are cel mai frumos par din lume, lucios, negru si ondulat. He still does. Cred ca p-atunci le-am cunoscut si pe restul prietenelor mele de la tara din vremea aceea si am invatat sa citesc.

La 6 ani ai mei au decis ca e cazul sa ma duc la gradinita la Deva. Era d-aia cu program prelungit si, desi n-am plans niciodata cand ma lasau acolo, mi se facea inima cat un purice cand uitau sa ma ia. Tot atunci m-am dus la balet cateva luni si am primit o vioara mica de ziua mea. N-am invatat niciodata sa cant la vioara, tata nu avea rabdare sa ma invete.

La 7 ani fara vreo 2 luni m-am dus la scoala. Mari emotii. Luat premiul I, coronita, alea alea. De 1 iunie am cazut cu genunchiul intr-un ciob care mi-a facut o rana destul de adanca si care mi-a lasat o cicatrice vizibila si azi.

La 8 ani m-am mutat la o alta scoala pentru ca invatatoarea iesise la pensie. Atunci mi-am cunoscut majoritatea colegilor din generala si liceu. Nice folks:). Cred ca tot p-atunci m-au facut si pionier. Terrible aratam cu pampoanele alea in cap.

La 9 ani cred ca ma chinuia mama cu olimpiada la romana, cu meditatii la engleza, si eram indragostita lulea de Ciprian. Am facut oreion, varicela, pojar… you name it. Si am citit tot felul de carti de la mama de la biblioteca.

La 10 ani am plans cu lacrimi de crocodil ca am terminat clasa a IV-a. Mi se parea ingrozitor ca nu mai e “tovarasa” cu noi, ci tot felul de straini haini.

La 11 ani – Revolutia. La o zi dupa ziua mea de nastere l-au executat pe Ceausescu. Also known as anul in care am ars slanina. Cateva luni mai tarziu plecam prima data in Franta cu mama. Cred ca m-a traumatizat tare experienta, caci nu-mi amintesc mare lucru.

La 12 ani m-am indragostit prima data de un pusti care s-a purtat cam urat cu mine. Apoi de fratele mai mare al prietenei mele Ioana. Am inceput sa tin un jurnal. Primul caiet scris a fost ars la sfatul bunica-mii, sa nu cumva sa-l gaseasca mama si sa-l citeasca.

Pe la 13 ani (cred) iubeam un baiat care nu stia ca exist, ma duceam la olimpiada la romana, engleza, franceza, citeam “Ciresarii”, “Winnetou”, “La Medeleni” si tot ce prindeam de prin biblioteca si ma credeam urata. Scriam jurnal in alfabetul Morse.

La 14 ani il iubeam pe Michael Jackson si am suferit ca nu m-a lasat mama la concert. Tot p-atunci am fost prima data traducator pentru un grup de indonezieni veniti la Deva la un festival de folclor. Ei erau toti cam de varsta mea, engleza o stiau la fel de bine ca mine, ne-am inteles de minune.

La 15 ani eram la liceu, participasem (spre rusinea vietii mele ever since) la Miss Boboc, cand m-au scos prima din concurs :(( (deci va inchipuiti ca eram convinsa ca sunt urata). Atunci, insa, l-am cunoscut pe primul om care m-a sarutat, primul meu prieten, Mihai.

La 16 ani am inceput sa fumez in gradina bunica-mii de la tara, cu Ioana. Flirtam cu diversi tineri, dar nu mi-i amintesc pe toti asa ca aia e. Am plecat in Franta o luna, am ajuns prima data la Roma si la Venetia, insa doar in trecere.

La 17 ani am stat o saptamana in Italia, o vara apoi la mine la tara, ascultand pe repeat Dire Straits si Sam Cooke si scriind in jurnal. Din nou am facut pe traducatorul pentru niste danezi simpatici. Cazut cu tronc un baiat ungur cu plete si ochii albastri, care apoi mi-a trimis o scrisoare in care zicea “imi plac vodka, tigarile si TU”. Nu i-am raspuns niciodata.

La 18 ani l-am cunoscut pe Vali, fell in love completely. Apoi BAC si admiterea la minunata Facultate de Limbi si Literaturi Straine, Universitatea Bucuresti. Life changed. A murit bunica-mea.

19 ani – primul an de facultate, cunoscut pe Mihai, life was hippy and easy.

20 de ani – mutat in camin, in Regie. Things were getting crazy. 4 restante anul ala. Cunoscut pe C., life was about to change again.

21 de ani – mutat cu Ana intr-o garsoniera. Schimbat complet perspectiva asupra unei relatii

Pentru urmatorii 10 ani, va rog cititi postul asta, ca nu mai am rabdare sa scriu iar. Si apoi postul asta.

La 31 de ani n-am facut, cred, nimic notabil. It’s just that I feel like I’m changin’.

(Pfiu, ca lung a fost!). Nu stiu zau pe cine sa pricopsesc cu leapsa asta, asa ca va las pe voi sa o preluati, care cum vreti:).

Posted in hmmm | Tagged | 18 Comments

Lectia comunicarii

Toate astroloagele imi ziceau la inceputul anului ca in 2010 va trebui sa invat lectia comunicarii. Si ridicam a neincredere dintr-o spranceana spunandu-mi ca nu e deloc cazul meu. Pai eu sunt cea mai sociabila fiinta in viata (sic!), asta e menirea mea, sa comunic cu semenii, in orice situatie.

However… imi dau seama ca pe undeva aveau ele dreptate, ca prea s-au aliniat toate si-au zis acelasi lucru. Si-am vazut ca de fapt nu-s maestru in arta comunicarii (si aici nu ma refer la job, ma refer la diversele feluri de relatii cu alti oameni din jur), si nu numai ca nu-s maestru, ba chiar uneori incapatanarea de a ma crede centrul universului imi “cauzeaza” grav.

Mi s-a intamplat de cateva ori sa nu scot o vorbulita numai pentru ca asteptam ca ceilalti sa vina spre mine. De zici ca mi-ar fi cazut rangul sau ceva daca ma duceam eu, daca ziceam eu, daca interveneam la momentul oportun. In schimb ma incapatanam in orgoliul asta prostesc si tot eu sufeream la urma pentru ca ajungea sa ma macine (da’ de ce n-o fi zis nimic? Da’ de ce…).

Mi-am dat seama ca oamenii nu-s cititori de ganduri cum gresit am crezut pana acum. Nu. Trebuie sa le SPUI ce vrei de la ei. Cum le spui e alta poveste, insa ideea e ca trebuie sa exprimi, articulat, dorinta ca apoi sa afli daca o sa ti se indeplineasca sau nu. Eu asteptam ca o floare ca lumea sa inteleaga, telepatic probabil, ce doresc de la ea si sa se poarte corespunzator, considerand ca am trimis destule semnale in eter ca sa mi se inteleaga vrerea. Oh well, ghinion. Nobody actually understood. Sau daca au inteles, faptul ca nu am ZIS ceva clar i-a lasat fara dorinta de initiativa.

Interesant e ca atunci cand in final am inceput, timid, sa comunic cu adevarat, parca n-a mai fost atat de greu totul. Acuma… sa nu va inchipuiti ca dintr-o data am devenit vreo “specialista”. Dimpotriva. Incapatanarea castiga in continuare. Insa macar am aflat ca lectia asta, a comunicarii, inca e de buchisit. Dar las’ ca ma fac eu mare….

Posted in LoveLife | Leave a comment

Sfarsituri

Am trecut pana acum, in toata viata asta a mea, printr-o gramada de feluri de terminare a unei relatii. Tind sa cred ca asta e una din cele mai enervante, traumatice, complicate chestii prin care trebuie sa trecem fie ca esti the bad guy, care initiaza despartirea, fie ca esti “victima”.

1. Exista despartirea cu scandal. In care unul din parteneri nu vrea sa accepte chestia asta. Si face lucruri de care apoi i-ar putea fi jena, gen dormit pe presul din fata usii celuilalt, trimis mailuri patetice in care trece de la iubire la ura si inapoi, totul impanat cu o furie ingrozitoare. Sau cazut, pentru cateva luni, intr-o ingrozitoare uitare de sine. Intre timp, cel care a initiat despartirea nu se simte mai bine, se simte vinovat si are de cateva ori tendinta sa se intoarca, dintr-un sentiment amestecat de mila, vinovatie, afectiune, obisnuinta. Cam traumatica treaba. Usually happens dupa relatii de lunga durata sau foarte intense

2. Exista despartirea prin sms/mess/telefon sau orice alta metoda care nu implica vorbitul fata in fata. De obicei dupa relatii de scurta/medie durata. Una din cele mai frustrante chestii pentru “victima”. Ajungi sa-ti pui o mie de intrebari, sa interpretezi cuvintele scrise intr-o mie de feluri, sa citesti si sa recitesti si tot sa nu intelegi de ce ea/el a facut asta.

3. Exista (rar) despartirea de comun acord. Cand ambii parteneri inteleg ca asa nu mai merge si gata. Si chiar daca e trist si macar unul din ei plange, de obicei fata:), totusi este genul de despartire care nu te lasa cu traume si nici cu vreo urma de vinovatie.

4. Exista despartirea subinteleasa. Mai ales in cazul semi-relatiilor, alea in care doar va pupati si iesiti prin oras. Se intampla ca la un moment dat unul din parteneri sa nu mai dea nici un semn celuilalt, care se va ambitiona si va face la fel. Si se intelege ca it’s over, desi de multe ori unul din parteneri se va chinui interior putin cu intrebari de genul “Ce-am gresit?” “Ce nu i-o fi placut?”.

De fapt, cel mai rau lucru legat la despartire e dezamagirea aia ca nici de data asta n-a mers. Ca trebuie sa o luam de la capat cu toate: trauma dupa despartire, vanatoarea, inceputul de relatie and everything else.

How do YOU end it?

Fara nici o legatura cu cele de mai sus, piesa de mai jos e un minunat cover dupa una din favoritele mele:)

Posted in LoveLife | Tagged | 6 Comments

Leapsa violenta

Noroc cu Tomata ca ajung sa mai scriu si eu ceva pe blogul asta. Ma loveste dansa cu o leapsa cu intrebari incomode. Dupa cum urmeaza:

1. Esti intr-o situatie unde drepturile individului nu exista. Trebuie sa alegi intre Umilinta si Bataie. Tu ce alegi si de ce?
Umilinta. Probabil mi-e mai teama de trauma fizica decat de cea psihica.

2. 3+4= 5 este posibil?
In lumea mea simpla din punct de vedere matematic, nu. Insa am o verisoara la NY care e doctor in matematica, o voi intreba and I get back to ya:P

3. Daca cineva maine iti pune pe masa 1 milion de euro si iti spune sa omori pe cel mai bun prieten/a, ai face-o?
Nope

4. Spui intotdeauna adevarul?

Nope

5. Esti la un pas sa iti realizezi cel mai mare vis al tau. Pentru a reusi trebuie sa faci un compromis pe care in mod normal nu l-ai face. De retinut e ca de nu faci acel compromis s-a zis cu visul tau pentru todeauna. Ce faci?
Compromise. Daca e cel mai mare vis al meu, probabil ca merita.

6. Ai inselat, furat vreodata?

Yes. Yes. I’m only human. Toti furam chestii cand suntem mici. De la ciresele vecinului, pana la creionul colegului de banca.

7. Ce parere ai despre zicala: Creeaza-i unui om DORINTA si se va fute pe ele principii, vise, etc.
Poate sa fie adevarata in cazul unora pentru care principiile nu inseamna nimic

8. Ti s-a facut vreodata o observatie negativa in pat? Daca da care a fost aceasta.
No, I’m perfect:P

9. Esti in situatia de a decide intr-o situatie fara iesire. Trebuie sa ordoni moartea unui milion de oameni pentru a salva alte 5 miliarde. Daca nu-i sacrifici pe cei 1 milion , atunci vor muri toti. Care e decizia ta?
Tampita situatie. In care n-o sa ajung niciodata. Asa ca nu o sa ma chinui sa ma gandesc ce as face.

10. Ce aplicatie/formula matematica ne poate da raspunsul =123456789?
=)) Riiiight. Idem 2

11. Pentru ce suma ti-ai inchiria timp de o saptamana partenera/ul?
Depinde cat de aratos e partenerul. Ca nu pot sa ma duc asa sa fac o oferta care nu se sustine:))).

12. Daca nu ai avea ce manca, ai da in cap cuiva?
Nu, eu traiesc cu aer, n-ar fi panica:)

13. Cand ai facut ultima oara sex si cu cine?

Oh. Sa-mi verific agenda sa nu incurc cumva….

14. Iti prinzi partenerul in pat cu o alta persoana, in timp ce fac sex. Cum ai reactiona?
Hm. Torn between watching them and beating them up.

15. Daca ai fi Dumnezeu pentru o zi care ar primele 7 lucruri pe care le-ai face?
Daca nu as innebuni in primele mele secunde de dumnezeire, probabil ca as vrea sa fac cumva sa nu mai existe oameni care mor de foame, poluare, razboi. Si apoi as da oamenilor puterea sa se teleporteze si sa zboare.

16. Dai bani la cersetori?
Rar

17. Maine e sfarsitul lumii. Ai 24 de ore la dipozitie. Ce-ai face in aceste 24 de ore?
Cred ca as suna, as vorbi, m-as intalni cu toti oamenii pe care-i stiu. Asta dupa ce ma voi fi calmat, of course.

18. Esti intr-o celula de 2/2 cu inca un partener de 10 ani. In tot acest timp ai fost pus/a la cele mai groaznice chinuri posibile. Intr-o zi ti se ofera posibilitatea de a scapa toate acestea. Trebuie doar sa-i oferi cele mai goznice chinuri colegului de celula timp de 2 ani. Ce alegi? Sa te chinuie in continuare sau sa-l chinui tu pe colegul de celula?
Cred ca dupa 10 de ani de chinuri as deveni o sfanta. Si nu stiu cum reactioneaza sfintii in situatii d-astea, really.

19. Intr-o zi te suna cineva si iti spune ca stie cel mai groaznic secret al tau. Daca nu-i dai ce si cat vrea va spune tuturor. Daca s-ar afla, acel secret ar distruge tot ce ai cladit, ai pierde totul. Ce vei face in continuare?
Sa spuna tuturor!

20. O parere personala obiectiva despre autorul care ti-a trimis leapsa. Minim 50 de caractere.

Personala obiectiva? Sorry, nu pot decat personala subiectiva. Si nu pot zice decat atat: cine n-are o Tomata, sa-si cumpere.

Leapsa merge mai departe la Maldita si la Ciupercutza.

Posted in aberatii | Tagged | 4 Comments

Oamenii stresati si relatiile lor

Dupa ce am avut un soc, acum ceva vreme, cand am realizat ca lumea nu mai danseaza bluesuri prin cluburi, acum m-a lovit alta revelatie: e si mai complicat sa ai o relatie, mai ales sa o incepi, daca esti un om stresat si muncesti mult.

In primul rand, abia daca ai chef sa iesi in oras. Mai ales acum cand e frig si e tare neprietenos afara. Termini munca tarziu si uneori tot ce-ti doresti este sa mergi acasa sa zaci, cu telecomanda in mana, pana te ia somnul. Iesitul asta in oras cu o persoana despre care stii prea putine, intr-un mediu nefamiliar… hm, greu de facut.

In al doilea rand, mai greu se creeaza legaturi daca omul cu care te vezi nu e deloc din lumea ta. Daca nu are legatura cu ce faci, cu prietenii tai, cu stilul tau de viata. Poate ca va intelegeti bine, poate ca aveti niste lucruri in comun, insa tu, om stresat, preocupat de munca lui, ajungi invariabil sa vorbesti despre asta. Si poate ca pe celalalt nu-l intereseaza atat de mult ultimele stiri din biroul tau.

In afara de asta, mai exista si micile obiceiuri pe care le ai cu prietenii: stii ca joia mergeti la film, va vedeti intr-un anume loc, mergeti la darts sau karaoke. Si nu vrei sa renunti la ele, insa asta inseamna inca o seara in care nu te vezi cu el/ea. Cel putin la inceput, cand, vezi Doamne, nu vrei sa amesteci lucrurile.

Si-n felul asta, chiar daca ai cunoaste pe cineva misto, cu care s-ar lega ceva, relatia are toate sansele sa nu mearga prea departe pentru ca te plictisesti, te vezi rar cu dansa/dansul si intr-un final totul a ajuns atat de diluat incat pare fara sens.

Si parca e asa de trist. Parca ne e greu, in a way, sa iesim din propriile tipare mentale si sa fim curiosi de celalalt, sa ne deschidem mintea si da, si inima, fara sa ne mai tot etichetam si categorisim atat. Cred ca e obositor sa incerci sa ai o relatie in conditiile astea. Probabil ca d-aia oamenii stresati se combina la munca, tot stau mai mult acolo decat acasa. Si macar stiu ca e un om care le intelege slang-ul, fara sa se mai oboseasca sa-i traduca.

Iar totul decurge in aceleasi norme arhi-cunoscute, nu trebuie sa te agiti prea mult. Si zilele sunt toate la fel, si viata trece pe langa tine ca si cum n-ar fi fost.

Posted in LoveLife | Tagged , | 7 Comments

On mute

Zilele astea cred ca muza mea m-a parasit. S-o fi plictistit si ea, probabil, sa ma inspire, sa ma incante si sa ma amuze cu diverse idei nastrusnice, numai bune de pus pe blog, iar eu s-o ard cu nesimtire pe Facebook si Twitter, fara sa scriu nici macar un rand. Si-o fi jurat, probabil, razbunare, si a plecat tiptil tiptil, imaginandu-si momentul in care deschid blogul, intru in admin, click pe ‘new post’ si ma uit minute bune ca (insert animal here) la poarta noua (sau in calendar, in anumite regiuni), nestiind ce naiba voiam sa scriu. Cred ca o bucura chinul interior pe care mi l-a provocat si stie ca acum stau si murmur suparata “cum, ma, nici o idee? nimic? ceva frumos acolo? vreo melodie misto? nimiiic?”.

Sau poate ca muza mea s-o fi indragostit si a fugit in lume, crezand ca deja-s mare si ar trebui sa ma descurc si singura cu trebusoara asta care se cheama blog.

Hm.

Oricum ar fi, daca o vedeti, va rog sa-i spuneti ca o vreau inapoi. Ca fara ea nu pot trai. Ca ii promit ca nu mai irosesc nici o idee de la ea si ca o voi face fericita, iar traficul va veni valuri valuri. Ca din cauza ei mai am nitel si intru in silenzio stampa, ceea ce ar fi cam foarte rau, ca nu ma caracterizeaza deloc. Iar daca e indragostita, facem noi loc cumva si dansului, ii gasim o menire, poate ca e un muz interesant si atunci o muza si un muz vor face succes maxim.

Posted in aberatii | 5 Comments

The ski season

Nu mai e foarte mult si ma duc sa schiez. Culmea, pana acum nu asteptam momentul asta, insa am inceput sa visez cum zbor pe partii, cum nu mi-e frica de orice mi s-ar intinde in fata, cum ma misc lin si relaxat, fara incrancenare si incordare. Oh well, pacat ca in realitate nu e asa de simplu.

Pana atunci trebuie sa:
– ma apuc de exercitii, musai, sa nu ma fac de ras chiar asa
– sa-mi duc schiurile la “raschetat” (inca nu stiu unde, dar las’ ca intreb cunoscatorii)
– sa-mi iau o caciula mai buna, ca astea de acum mai mult ma incurca
– evident, sa ma pun la curent cu ultimele hituri de la apres-ski:)

And, most of all, as vrea sa pot sa ignor faptul ca in unele magazine deja au aparut decoratiunile de Craciun. Mi se pare prea devreme. Mult prea devreme sa ma gandesc ca mai e un pic si vine ziua mea.

Posted in aberatii | 2 Comments

Eat Pray Love – The Movie

La invitatia Hotcity si prin amabilitatea celor de la CinemaCity, am ajuns aseara in sfarsit sa vad “Eat Pray Love”. Nu citisem cartea, desi Joe mi-o promisese acum vreun an parca, si auzisem tot felul de lucruri amestecate despre ambele. Sincera sa fiu, dupa coperta, nu mi-as fi luat cartea niciodata, prea parea motivational bullshit for over 30 women. Insa la film m-am dus pentru ca-mi place sa ies cu fetele, it’s always fun, si oricum nu aveam prea mari asteptari de la film.

Ei bine, am iesit din sala toata un zambet si o veselie, ciripeam vesela cu Maldita, Sana si Jeanette de zici ca tocmai ingurgitasem ceva alcool sau fusese petrecerea de ziua mea si primisem toate cadourile din lume. But no. Filmul asta mi-a dat o stare buna, nu ma asteptam la reactia asta. Acum, dupa o zi, nici n-as sti cum sa incep sa va povestesc de el. Cred cu sinceritate ca nu e pentru orice femeie (mda, baietii cred ca s-ar cam plictisi). Cred ca nu e neaparat pentru femeile foarte tinere si happy. Se identifica cu personajul principal si cu cautarea ei mai degraba acelea din noi in care staruie o dilema, o incercare, o dorinta de schimbare, ca un program care ruleaza in background, fara sa-l stii, dar care-ti consuma resursele si-ti descarca bateriile.

Si nu, nu e doar pentru femei over 30. Apparently pentru mine a fost, a avut cateva replici la care am dat din cap a aprobare (Balance is not letting anyone love you less than you love yourself), momente in care am ras copios (sa vorbim italiana prin gesturi), sau in care am fost curioasa de deznodamant. Si da, peisaje ametitoare si o coloana sonora dementiala.

A, si mi-a mai placut ideea asta cu fiecare om sau loc care are un cuvant al sau, care il descrie. Femeia asta a gasit intr-un final cuvantul care i se potriveste… I have no idea which one is mine. Still searching.

Poze misto gasiti la Nina.

Posted in hmmm | Tagged | 9 Comments

Blonde versus brunette

Dragi oameni care ma cititi,

Va rog sa-mi acordati putina atentie ca am o problema importanta de dezbatut.

Eu doresc sa-mi schimb culoarea parului. Sunt bruneta acum, asa am fost toata viata, si as vrea sa am o culoare mai deschisa, mai aproape de blond decat de brunet. Ei bine, doua din colegele mele au incins o intreaga discutie pe Facebook si au votat sa raman la culoarea mea. Un alt coleg s-a arata nemultumit de aceasta dorinta (asa inteleg din comentariul “:(” ). Cu toate astea ma incapatanez sa cred ca o culoare cum e asta nu m-ar prinde foarte rau. Si-n plus imi doresc o schimbare. Bine, daca ar fi dupa mine, as vrea sa am culoarea asta. Si freza la fel, insa mai am de asteptat.

Asadar, ce parere aveti? Spre blond sau spre brunet?

PS – compromisul ar fi o culoare cum e asta

LATER EDIT
: va multumesc extrem pentru feedback. Pe Facebook multi au zis ca ma vor bruneta. Aici vad ca ma incurajati sa fac schimbarea:). Asa ca am decis asa: o sa o iau incetisor, nuanta cu nuanta, sa vad ce o sa iasa. Monica, m-am jucat cu site-ul ala si am ras copios, insa mi-e greu sa-mi dau seama cum ar fi daca. Asa ca o sa ma duc la coafor si vedem ce-o iesi:)

Posted in hmmm | Tagged , | 17 Comments

Teritoriale

Barbatii din viata mea isi marcheaza teritoriul around me intr-o maniera tehnologica. Cel putin astia din ultimii 10 ani or so. Sa va explic:

Imi cumpar primul PC, nu ma intrebati configuratia ca nu mai stiu. Prietenul meu de atunci a venit pe la mine si a customizat totul to his liking, sa semene cat de cat cu ce avea el p-acasa sau cu ce era obisnuit, mi-a instalat programe, mi-a facut shortcut-uri pe desktop, aveam icons care nici nu stiam catre ce duc si nici nu-mi bateam capul cu asta:), era placerea lui sa butoneze la nesfarsit.

Urmatorul a customizat customizarea existenta si a mai schimbat si el una alta, trebuia sa-si lase o amprenta.

Urmatorul prieten a customizat laptopul. Mi-a folosit aceasta marcare tehnologica a teritoriului pentru ca oricum nu m-as fi priceput sa fac tot ce era de facut.

Urmatorul a redenumit hardul si a mai reconfigurat una alta prin el. Instalat diverse toolbaruri si jucarele:)

Urmatorul, desi a avut un contact minim cu laptopul meu, umbla prin el cu ajutorul unor shortcut-uri din taste pe care eu nu le-as fi bunghit niciodata (probabil pentru ca nu le stiam nici pe PC, oricum).

Urmatorul jailbreaked my iPhone.

I wonder what’s next.

Posted in LoveLife | Tagged , | 9 Comments